aiureli

Cum depui „Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădirile rezidențiale, nerezidențiale, cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice” în două sectoare din București

Unii încearcă să-și facă buletin în condiții oarecum mai complicate, dar să vedem un caz mult mai simplu. De fapt, două. În ambele, oamenii se duc să depună „Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădirile rezidențiale, nerezidențiale, cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice”. Deh, când te mănâncă pe Read more…

By @aiurea, ago
aiurelile altora

Asaltul moaştelor

Ignoranţa mea nu cunoaşte limite în ceea ce priveşte importanţa şi semnificaţia religioasă a moaştelor. Aproape că mă încearcă un sentiment de ruşine la gândul că admirabilii mei conaţionali merg uniţi în cuget şi simţire în pelerinaj la sfintele oase oricât de vitrege ar fi vremurile, în timp ce eu Read more…

By Lui Chan, ago
aiurelile altora

Când neşansa sperie

De ceva timp, psihologii (de fapt, mereu acelaşi psiholog şi aceleaşi trei sau patru psiholoage) au devenit, mai mult ca oricând, nişte obişnuiţi ai studiourilor de televiziune. Sunt invitaţi să îşi dea cu părerea despre orice: politică, violuri, arestări, şpagă, fuste scurte, tocuri înalte ş.a.m.d. Despre tocăniţă, varză călită cu [...]

By Lui Chan, ago
aiureli

Imperiul Marelui InstaGraal

De ieri, Marele Instagraal nu mai e disponibil doar aleșilor Sfântului Ștevie Giobseanu, adică posesorilor de iPhone, iPod touch și iPad., ci și #saracilor cu telefoane motorizate de Android. Deranj mare, vene tăiate în rândurile posesorilor de iDevice-uri, amenințări cu excomunicarea din secta lui Ștevie a celor care vor urmări țărani cu Android pe Instagram etc. La nivel interplanetar, dar și la noi, în țara aifoniștilor cu cartele prepay.

Boioglu a avut o reacție așteptată, din punctul meu de vedere. În primul rând, pentru că omul e pasionat de iDevice-uri, le folosește, scrie despre ele și haterește orice alt device de câte ori are ocazia. Mai ales pe-alea cu Android. În al doilea rând, pentru că avea chef de caterincă, zic eu. Mai mult ca sigur a văzut agitația aifoniștilor din toate zările pe temă și i s-a deschis apetitul pentru trollat. Ceea ce e bine, nu e rău. Twitter-ul e ȘI pentru trolling:

În twittosfera străină, însă, reacțiile au fost de-a dreptul imbecile. Puștani de 15-16 ani s-au declarat de-a dreptul oripilați de faptul că au acces și alți oameni, poate mai normali, în lumea lor îngustă și populată de fantasme. S-au umplut de spume când au constatat că nu mai au absolut nici un  motiv să se simtă speciali. Până acum, telefoanele cu alte sisteme de operare, în special cele cu Android, erau capabile să facă, în general, cam tot ce face și un iPhone în social media. Aveau clienți pentru Twitter, Facebook, foursquare și altele asemenea. Chiar și pentru Instagram, dar numai pentru a vedea ce postau ceilalți. Cu alte cuvinte, Androizii DOAR se uitau de după gard la copilașii cu iDevice-uri care jucau... sa zicem, golf, pe terenul frumos întreținut și accesibil numai lor. Accesibil gratuit, să reținem acest aspect, inclusiv posesorilor de iPhone-uri din primele generații (capabile să ruleze măcar iOS 3.1.2). Dar ei se simțeau speciali pe terenul lor, cu toate că mulți habar n-aveau să joace golf sau aveau crose ieftine, luate de la solduri sau la mâna a șaptea.

(more…)

By @aiurea, ago
aiureli

Cum vezi pe ce site te afli

Întrucât sunt foarte mulţi internauţi care nu numai că nu ştiu pe ce lume se află şi cum se ajunge pe un site, dar habar n-au nici pe ce site sunt atunci când, cu chiu, cu vai, au ajuns pe el tastând adresa în căsuţa de căutare de pe google.ro, Read more…

By @aiurea, ago
aiureli

Cum se mai fură parole de Gmail

E la mintea cocoşelului lui Nuţi Udrea că nu trebuie trimisă niciodată parola nimănui, dar ei tot încearcă. Şi mai sunt destui care n-au nici mintea cocoşelului mai sus menţionat, zic. Căci altfel n-ar întreba ce să facă în astfel de situaţii. [...]

By @aiurea, ago
aiureli

Plictiseala naşte glume idioate

Dimineaţa devreme. Poate chiar prea devreme, având în vedere că dormeai de 3 ore. Deodată, sună telefonul. Te întinzi cu greu după el, că e pus la încărcat şi ăia de la HTC fac nişte cabluri scurte cât puţulicile lor. Număr ascuns. Răspunzi totuşi.

- Auzi, bă, idiotule, futu-ţi curul ăla de imbecil trădător! Bă, nu meriţi, având în vedere că m-ai părăsit ca pe ultima curvă, deşi te iubeam ca proasta, da' uite ce idee mi-a venit mie la ora asta: bă, vreau un copil, idiotule, că m-am săturat de singurătate! Şi pentru că tu ai rămas cea mai mare iubire a vieţii mele până-n momentul ăsta, cu tine-l vreau, bă! Te sun mai încolo să-ţi zic ce şi cum, până atunci gândeşte-te bine. Şi-l vreau natural, da? Nu să-mi dai sămânţa la borcan, fi-ţi-ar sămânţa a dracului.

Şi închide. Şi somnul tău fuge cu fiecare secundă care se scurge. Într-un timp extrem de scurt, se duce dracu' de tot. Te ridici în cur, te freci la ochi, te scarpini unde te mănâncă de nervi şi te pui pe gândit. Să fie oare...? Nu, n-ar avea tupeu şi parcă nu semăna nici la voce. Atunci poate...?! Neah, asta ar avea tupeu, da' e prea mult timp de-atunci. În plus, vocea de la telefon părea mai tinerică şi mai blondă.

Trece o oră, creierii tăi sunt puşi bine de tot pe moaţe. Nu reuşeşti să-ţi dai seama cine-ar putea fi, dar după ce-ai întors situaţia pe toate părţile aproape că nici nu mai contează. Ce faci? Asta e întrebarea. Accepţi propunerea sau o bagi în pizda mă-sii (ca atunci când ai părăsit-o, aparent) şi uiţi episodul?

Hmm, parcă te-ar tenta un pic. În fond, n-ai niciun moştenitor şi în anumite momente regreţi. În momentele-alea în care te vezi bătrân, imobilizat la pat şi singur. În momentele în care te vezi târându-te de-a buşilea până la chiuvetă, după un pahar cu apă. Bine, OK, te-ar tenta, dar nevasta? Nu e normal să faci un copil cu ea, dacă tot te-a apucat frica de bătrâneţe?

Te învârţi prin casă şi te gândeşti în continuare. Băi, parcă te-ar tenta şi din alt motiv: sună telenovelistic, aşa. Marghioala, iubirea ta din tinereţe, te sună şi-ţi propune să-i faci un copil. Foarte tare, scenariu de Acasă TV! Sau de reclamă la Vodafone şi Facebook: cum stăteam eu în pat şi mă scărpinam la ouă, în timp ce dormeam dus, cine mă sună? Veta, iubirea mea din liceu. Băi, şi fără să mă întrebe ce mai fac, cum o mai duc, îmi propune să facem un  copil! Eu mă gândesc bine şi accept până la urmă, după care ne împrietenim şi pe Facebook, căutăm grădiniţe pe net... o nebunie!

(more…)

By @aiurea, ago
aiureli

Trei pe o bancă

Primăvară. Soare, frumos, lume-n parc. Pe o bancă, o familie tânară – el, ea şi un copil blond de maxim un an jumate. El povesteşte ceva, ea se dă mai aproape ca să-l audă mai bine. Între ei, mic, dar destul de înghesuit, copilul. Într-un nor de fum şi tuşind Read more…

By @aiurea, ago

aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail