UPDATE 12.09.2011 – Între timp magazinul a dispărut, deci recomandarea mea se cam anulează. Păcat. — De când am scris despre dorinţa de a achiziţiona o tabletă Samsung Galaxy Tab de la un magazin online serios, am început să primesc vizitele celor care caută, ca şi mine la momentul ăla,… Read More »mobile123 – păreri
UPDATE octombrie 2017: aproape 7 ani mai târziu, frigiderul Indesit TAAN 3, cu compresor chinezesc, încă funcționează fără probleme. (asta pentru că tot ajung oameni pe-aici din motoarele de căutare) Daca tot am blog, tuitar si alte alea prin online, zic sa apelez si eu la cunostintele celor care ma… Read More »Toate frigiderele sa apeleze la mine!
Tot personalul, începând de la tanti care mătura terasa, trecând prin ospătari, barmani, animatori şi ajungând până la directoarea hotelului, era extraordinar de amabil. Cu zâmbetul pe buze tot timpul, vedeau imediat dacă ai probleme sau nevoie de ceva, strângeau farfuriile de pe mese în paşi de dans, te salutau şi te întrebau de vorbă când treceai pe lângă ei. N-am văzut aşa ceva în România niciodată şi sunt convins că nici nu voi vedea vreodată.
Pentru mine unul nici măcar nu contează dacă erau zâmbete false şi teatru ieftin, starea de bine pe care ţi-o dă un om care-ţi zâmbeşte îmi este de ajuns. De ce mi-aş strica dispoziţia analizând dacă animatorul care mă invita în fiecare zi la diverse jocuri, cu zâmbetul pe buze, era fals sau chiar îşi făcea treaba cu plăcere?
Hai c-am lălăit-o destul, a venit timpul să povestesc un pic despre concediul bulgăresc de anul ăsta. Nu c-ar interesa pe cineva, dar dacă aşa am zis… Sau poate interesează, că nu s-a terminat sezonul, aşa că trebuie să zic din start că recomand hotelul cu toţi dinţii.
Am plecat, ca de obicei, cu noaptea-n cap, adică după ora 10 dimineaţa. De fiecare dată îmi propun să plec maxim la 8 spre zările mai îndepărtate, dar niciodată nu reuşesc. Nu puteam să fac excepţie tocmai de data asta, când plecam acilea, la doi paşi, în Bulgaria. Am plecat eu spre Viena pe la prânz…
Am trecut repede prin vamă, am traversat Ruse cu acelaşi regret de anul trecut, şi-anume că n-am mai văzut paraşutele care acum doi ani îşi ventilau fofoloancele pe marginea drumului, în speranţa unui bot la suprapreţ care să le scoată din foame. Din alt punct de vedere a fost însă exact ca acum doi ani: am greşit drumul. Îl bat a treia oară, dar l-am greşit. Şi-n primul şi-n al treilea an, adică ăsta.
Exită însă o diferenţă faţă de greşitul drumului de acum doi ani: de data nu m-am mai întors, ci m-am încăpăţânat să revin undeva mai încolo pe drumul corect. Şi-am, revenit, după vreo sută de kilometri, 99,9 dintre ei plini de hârtoape. N-am mai văzut aşa drumuri proaste în România de multă vreme, din punctul ăsta de vedere avem şapte clase peste ei. Infect, plin de gropi. Aşa am petrecut peste o oră şi jumătate şi circa o sută de kilometri. Noroc cu GPS-ul, altfel cred că bântuiam şi acum pe coclaurile bulgăreşti.
Am ajuns la hotelul Grifid Arabella din Nisipurile de Aur undeva pe la ora 17. Cum am intrat în parcare, am fost preluaţi de nenea care o păstorea şi care mi-a explicat foarte amabil că parcarea lor se plăteşte. 10 euro pe zi. Ştiam de acasă, dar speram să fie adevărat ce spuneau unii şi alţii pe net, şi-anume că la un sejur de peste 4 nopţi nu se plăteşte parcarea. Nu era adevărat, am plătit-o. La recepţie, fără niciun fel de factură sau chitanţă. 50 de euro. A compensat pe undeva, ca imagine, şampania cu care am fost întâmpinaţi la intrarea în hotel. Din partea casei, ca la ultra all inclusive.
Camera era OK, suficient de mare, cu două paturi în care puteam dormi (sau face altceva) lejer împreună cu 3-4 bulgăroaice focoase. Din nefericire eram cu nevasta, aşa că am fost nevoit să refuz cadânele. Am inspectat minibarul inclus în preţ, în care se lăfăiau două beri, două sticle de suc pe care le-ar fi făcut de ruşine Frutti fresh-urile noastre (chimicale la greu) şi o sticlă de apă plată. Toate bulgăreşti, dar n-am făcut mofturi. Suc nu beau, iar berea Shumensko chiar îmi place. Poţi să bei 20 de sticluţe de 360 ml (nu 330) în două ore şi nu păţeşti mai nimic.
Minibarul se umplea la loc zilnic, ca prin minune. În a doua zi am lăsat 5 leva şi o rugăminte de a-l umple la loc, scrisă pe hârtie igienică. Nu era nevoie însă, în fiecare zi îţi completau ce lipsea din inventar, că doar totul era inclus în preţ. Ultra all inclus.
Graţie unui comentariu de la o aiureală mai veche, am descoperit un site de caricaturi care a dat (şi mai dă) materie primă pentru o grămadă de mailuri corporatiste (alea confecţionate în pauza dintre pauza de ţigară şi ora de plecat acasă). Caricaturile de pe ironic.ro sunt făcute de Mihai… Read More »Caricaturi şi ironii
Caut locuri de vizitat pentru weekendurile însorite pe care nu vreau să le mai petrec în casă, scotocind netul după chestii interesante. Locuri mai deosebite, zic, nu Mănăstirea Cernica sau altele asemenea, care deja sunt ştiute de toată lumea. Şi la care se poate ajunge pierzând o zi, maxim două,… Read More »Locuri de vizitat
Surprinzător (sau nu), pluginul ăsta chiar îşi face treaba. Instalat de ieri pe vreo 4 bloguri, dintre care 2 cu spam la greu (80-100 în zilele mai “productive”), văd că mă scuteşte de tradiţionala apăsare zilnică pe butonul “delete all spam” (parcă aşa îi zicea, nici nu mai ştiu). Nici… Read More »ntz, ntz… AntiSpam
Nu prea pomenesc de site-uri care-mi plac, în principal din cauză că pe-aici mi-am propus să scot în evidenţă chestiile aiurea, nu pe-alea mişto. Azi fac o excepţie şi declar răspicat (şi total dezinteresat*) că-mi place DoFollow.ro. Cum arată, ce vrea să facă şi mai ales cum se mişcă posesorul… Read More »Dofollow punct ro
aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.