personale

Acum vreo douăzecişihăt de ani îmi doream cu ardoare un cadou anume. Ca orice copil, mă culcam seara cu gândul la el şi mă trezeam dimineaţa cu speranţa că voi găsi cadoul respectiv pe undeva prin casă. Şi chiar l-am găsit într-o zi, sub pomul de Crăciun.

Bineînţeles, cadoul respectiv n-a ţinut prea mult. Nu era original, ci doar o copie ieftină, dar pe vremea aia era cam tot ce puteau găsi doi părinţi fără rude “pe-afară” sau cine ştie ce relaţii prin shop-uri. În câteva săptămâni l-am făcut praf, după care am făcut o pasiune pentru altceva şi timpul le-a rezolvat pe toate, adică am uitat de nemaipomenitul cadou şi de cât de mult mi-l dorisem.

Până mai zilele trecute, când a dat cineva un link pe Twitter către un magazin online. Amintirile m-au năpădit brusc, cadoul mult-prea-dorit-dar-făcut-praf-în-timp-record şi-a făcut loc pe lista mea de achiziţii imperios şi absolut necesare. Am uitat de matusalemica-mi vârstă, de faptul că multe din obiectele la care râvnesc au recomandări gen “pentru 5-7 ani” şi-n preasfânta-mi retardare am purces la drum întru achiziţionarea cadoului mult visat acum douăzecişihăt ani.

L-am găsit, evident, că altfel eram şi acum în căutarea lui în loc să aştern literele astea aiurea pe virtuala-mi foaie de hârtie. La Carrefour, la vreo 40 de lei. Şi mi l-am făcut cadou exact în preajma sărbătorilor de iarnă, ca să-mi fie deplină senzaţia de dat în mintea copiilor.

Bineînţeles, ca de fiecare dată când îmi cumpăr ceva mult dorit, m-a prins ora 4 dimineaţa butonând la el, cu instrucţiunile în faţă. Da’ l-am dovedit, fir-ar el să fie, aşa că vă invit să-l admiraţi în toată splendoarea. Şi să-mi spuneţi, totodată, dacă aveţi şi voi momente de-astea de întoarcere la copilărie ca mine sau dacă-s singurul care-a dat în mintea ălor mici acum, în preajma sărbătorilor de iarnă.

Read More »@aiurea şi cadourile