Skip to content

legi

Pe Mărţişor, la un scurt

prostituate Pe vremea mea (ca să încep ca boşorogii) te duceai pe strada Mărţişor din Bucureşti pentru a vizita casa lui Arghezi. Astăzi, lumea se duce pentru a da un scurt. În fiecare zi stau 3-4 fetiţe la intersecţia cu Calea Văcăreşti, care de care mai colorate şi mai jegoase. Dac-ai sta să le asculţi, probabil că fiecare ţi-ar istorisi despre cât de parşivă e viaţa şi cum munceşte ea din greu dând fălci mădularelor asudate ale clienţilor, pentru o bucată de pâine pe care n-o mai produce nimeni în familie. Şi au clienţi, slavă Domnului, mereu văd câte unul tragând pe dreapta şi întrebând de preţ.

Read More »Pe Mărţişor, la un scurt

Vreau măcar un blowjob!

La 1 februarie 2007 am realizat că-s băiat prea deştept ca să mai muncesc pentru alţii şi mi-am dat demisia. Doi ani şi ceva mai târziu, adică în iunie 2009, am realizat că nu-s nemuritor şi nici imun la toate bolile existente şi viitoare, aşa că m-am dus tiptil la… Read More »Vreau măcar un blowjob!

Dacă prostia ar durea…

… probabil că aş avea şi eu, ca fiecare, momente în care m-aş văita, dar idioţii care-mi tot trimit înştiinţări pentru plata taxei radio ar urla continuu. Cine trece pe-aici de ceva timp (mai nimeni, mă gândesc, au cam dispărut mulţi din peisaj) ştie că am mai amintit despre repetenţii… Read More »Dacă prostia ar durea…

A patra e cu noroc

Am zis eu bine că-s colecţionar de înştiinţări – după 3 hârtii igienice care mă somau să plătesc diverse sume cu 3 sau chiar 4 cifre, mi-a mai venit una. Cu 2 cifre, din fericire, deşi mă aşteptam la una cu 5-6, ca să să vază valoarea lu’ firma aia… Read More »A patra e cu noroc

Radio România şi taxele

Mai ascultă cineva Radio România? Nu mă întrebaţi care dintre posturi, habar n-am câte mai sunt, oricare din cele N posturi ale lor.

Eu unul n-am mai acordat radioul pe frecvenţa vreunuia dintre posturile Radio România de cel puţin 15 ani. Nici măcar nu le am memorate, cred că niciunul din aparatele de radio pe care le deţin n-a avut vreodată onoarea de a-mi desfăta auzul cu mirificele programe ale Societăţii Române de Radiodifuziune.

Cu toate astea plătesc taxa radio, ca orice plătitor de energie electrică, odată cu “factura pentru curent”. O fi normal, n-o fi, trebuie să trăiască şi posturile de stat din ceva, deci o plătim. Asta e, ne-am obişnuit deja să cotizăm la stat pentru orice rahat, nu ne-om împiedica acum de o amărâtă de taxă radio.

Societatea Română de Radiodifuziune nu se mulţumeşte însă cu banii adunaţi de la persoanele fizice şi, ajutată de o lege idioată (ca majoritatea legilor româneşti de altfel), strânge bănuţi frumoşi şi de la persoanele juridice, care sunt obligate să plătească taxa chiar dacă nu deţin un receptor radio. Aşa ne trebuie, dacă ne mănâncă-n cur şi ne facem firme, în loc să lucrăm la negru ca băieţii deştepţi şi să băgăm toţi banii-n buzunar. Plătim ce nu folosim, doar ca să aibă unii şi alţii ce mânca.

Read More »Radio România şi taxele


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail