O prăpădită

O întrebare de 3625,30 puncte: cine p… enele mele ar cumpăra vreodată ceva de la o prăpădită la yahoo.com? Poate doar vreun samaritean care o crede pe cuvânt că e prăpădită şi vrea s-ajute cu niscaiva gologani, să mănânce şi guriţa ei ceva. Altfel, link-ul la care face reclamă duce Read more…

Google vs. Bing

Toată lumea ştie că Google e praf şi că pe Bing obţii rezultate mult mai relevante când cauţi câte o chestie. Mă rog, poate nu toată lumea, dar cei care-s prieteni cu Microsoft România ştiu sigur. Doar de la ei am aflat. Totuşi, eu unul găsesc mai relevante rezultatele obţinute Read more…

I’m at acasă la tine on Foursquare

Nu m-a atras niciodată Foursquare. Am înţeles că trebuie să strângi nişte badge-uri, să te faci mayor prin diverse locuri şi alte chestii de-astea cu nume cool şi englezeşti. Pe-afară o fi o şmecherie, cu reduceri obţinute la check-in şi alte chestiuni care să-ţi facă dependenţa de Foursquare mai aprigă, dar la noi cred că aproape toată lumea foloseşte absolut aiurea reţeaua socială respectivă. Şi-anume ca să verse pe Twitter sau Facebook check-in-urile în locuri banale, de parcă ar interesa pe cineva când sunt ei acasă şi când în parc sau călare pe muiere (la ea acasă).

Totuşi, fiind la al doilea cont pe reţeaua respectivă (pe primul l-am făcut de curiozitate şi l-am şters după o lună-două, pe al doilea l-am făcut ca să dau un check-in fals la o cârciumă unde tocmai făcuse check-in @eCostin, am zis că-l sperii; nu mi-a ieşit), m-am gândit să încep şi eu să-l folosesc cum se cuvine. Aşadar, primul check-in absolut util şi interesant pentru toată lumea, anunţat pe toate celelalte reţele sociale unde am cont, ar fi la obiectivul de mai jos. Şi, ca să fie treaba de folos pentru toată lumea care mai trece pe-acolo, aş adăuga şi un pont despre ce-am găsit bun (“leave a tip to let other people know what’s good“, zic):

“I’m at acasă la un nene, mânca-ţi-aş (Acasa la minelaughing)) ). Băi, are ăsta o ciorbă de burtă-n frigider,  nişte mititei pe grătar şi o nevastă fierbinte-n pat, ceva de speriat! O să revin cu siguranţă. Poate ajung şi mayor într-o zi, când şi-o da seama nevastă-sa că-s mai bun decât el! PS: el nu-i acasă, evident.”

(more…)

Sunt un mister, ce twitterul meu

Dacă zice lumea bună că-i musai să scriem, zic s-o facem, căci a noastră va fi împărăţia Goagălului.

Nu ştiu cum se face că am ajuns să concurez cu tinerii şi frumoşii twitterişti ai patriei noastre onlainistice pentru titlul mondial la categoria Mister Twitter. Am încercat să mă retrag, dar soarta mi-a fost potrivnică (sau organizatoarea şireată) şi m-am răzgândit. În fond, sunt un mister, nu? Adică nu ştie nici dracu’ cine sunt, cum arăt şi ce caut eu în onlainul mioritico-blogosferic. Ar fi culmea să nu câştig. Îmi pare rău că n-am notat răspunsurile date la întrebările puse de doamnele din juriu, le-aş fi scrijelit şi aici. Asta e, data viitoare.

Şi, de parcă nu era de ajuns participarea mea la Mr. Titter, am ajuns şi-n juriul Miss Twitter. Iarăşi habar n-am de ce, dar mi-au sticlit un pic ochii la gândul că o să mă holbez (virtual, desigur) la proeminenţele catindatelor în timp ce defilează (tot virtual) pe scenă. N-a fost să fie însă, nici măcar poze sexy nu ne-au trimis fetele. sad Asta e, avem porn destul pe net, oricum.

E, la concursul ăsta am avut eu onoarea să pun o întrebare. Cam aiurea, ce-i drept, dar chiar eram curios cine-o să răspundă în exact 140 de caractere la ea. Au făcut-o: kidha, Sabina Cornovac şi Oana Vio. S-au mai încadrat şi altele, ce-i drept, dar în fix 140 de caractere, cum specificasem când am pus întrebarea, au răspuns până acum doar cele trei. Atente, zic.

(more…)

Dezamăgire web 2.0

Îi vezi profilul pe Facebook. Pare interesantă, aşa că-i cauţi pozele. Are doar trei, dar suficiente pentru a vedea că e blondă, suplă, cu picioare lungi, sâni obraznici şi zâmbet şăgalnic. Vrei mai mult, aşa că apeşi, nu fără emoţii, butonul  “add as friend”. Şi aştepţi…

Au trecut deja două zile. Îţi verifici căsuţa de mail… nimic de la Facebook. Intri în contul tău, poate s-a comis vreo eroare şi nu ţi-a venit mailul care te anunţa că blonda ţi-a acceptat prietenia. Nu, nu e o eroare, n-ai niciun mesaj. Intri pe profiul ei şi vezi că mesajul “awaiting friend confirmation” e tot acolo. Nu te-a acceptat încă în cercul ei destul de restrâns (doar 629) de prieteni…

Mai trec două zile. Tot n-ai acces la pozele ei secrete (mai mult ca sigur are, doar toate au), accesibile doar prietenilor. Deja fierbi. I-ai trimite un mesaj, dar nu îndrăzneşti. Mai bine mai stai două zile, poate vede şi te acceptă. Între timp poţi posta mesaje haioase, videoclipuri cu Alicia Keys sau poze cu pisicile tale. Mai mult ca sigur te va accepta până la urmă, nicio femeie nu rezistă la poze cu pisici…

Ziua a şaptea. Deja ţi-ai pierdut orice speranţă. Dac-o interesa persoana ta, te accepta ea până acum… Te uiţi totuşi mai bine pe pagina ei şi constaţi că n-a mai postat nimic de… şapte zile. Asta era! E plecată undeva sau n-are acces la internet. Nu eşti tu de vină, poţi spera în continuare! Accesul la pozele ei secrete e atât de aproape…

După încă vreo trei zile îţi acceptă, în sfârşit, prietenia. Cu mâinile asudate şi tremurând de emoţie apuci mouse-ul şi apeşi link-ul “photos” din profilul ei. Sunt acolo, le simţi deja! Poze în costum de baie, sau măcar în fustă scurtă şi bluziţă cu decolteu adânc… După câteva clickuri, însă, nu-ţi vine să crezi: ai acces la aceleaşi poze ca şi înainte să-ţi accepte prietenia. Aceleaşi trei poze care te-au ajutat să-ţi dai seama că e blondă, cu picioare lungi şi sâni obraznici. Nici măcar una în plus, fie ea la fel de “cuminte”…

(more…)


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail