Un scurt-metraj despre messenger, părinţi şi depărtare. Habar n-am de ce, dar spre final mi-a stors chiar o lacrimă. Poate pentru că, dac-aş lăsa acum astfel de intrucţiuni pentru messenger, ele n-ar fi puse-n aplicare decât de o singură persoană. Parcă mai ieri vorbeam cu una la telefon şi cealaltă Read more…
De când mă ştiu tot aud vorba aia înţeleaptă cu „speranţa moare ultima”, ba chiar o mai şi folosesc din când în când. N-am stat niciodată să analizez cât de valabilă mai e treaba asta în România, poate şi pentru că mi-era frică de concluzia la care aş fi ajuns.
Acum, după 20 de ani de când avem voie să facem de toate, în special să promovăm toţi inapţii şi avizii de putere în fruntea noastră, m-am lămurit: speranţa a murit deja, aşa că vorba aia veche e o mare gogoriţă. Cel puţin în România, unde totul merge parcă din ce în ce mai rău, indiferent de speranţele noatre că într-o zi va fi mai bine.
La biserică, preotul se întâlneşte cu un tânăr enoriaş. – Ce te aduce la biserică, Ioane? – Iaca, am venit să mă spovedesc, părinte. – Nu e nevoie, ţi-am citit blogul… Nu mai avem aşa de mult până acolo, mă gândesc. “Ce-ai făcut ieri, ai zis că ieşim?” “PLM, am Read more…
De când m-am lăsat de fumat. Un an în care n-am cedat tentaţiei decât câteva zile, într-o perioadă în care credeam că inhalarea fumului îmi va rezolva problemele (sau măcar mă va ajuta să le uit). Eh, 5-6 ţigări cât am fumat atunci nici nu se simt, aşa că trec Read more…
Cred că toată lumea a auzit expresia din titlu de o mie ori, în general la babe exasperate de tinerii mereu puşi pe şotii şi, de multe ori, chiar nesimţiţi. Când aveam părul negru ca pana corbului, ceva mai puţine dureri de spate şi tuleie răzleţe în loc de barbă, Read more…
… unii oameni fac chestii mişto. Cum ar fi imortalizarea clipelor în care, pe nesimţite, noaptea se face zi. Cât se mai face…
Bântuind prin feed reader ajung şi pe deSenator, unde dau peste un articol despre Rahan – Son of the Dark Age, un film cu personajul preferat al copilăriei mele. E drept, aveam doar o revistă de benzi desenate cu Rahan, şi aia obţinută la schimb pe câteva Pif-uri, dar pe unde prindeam altele mă holbam la ele ore-n şir şi muream de ciudă că nu le am şi eu. Nu stăteam eu prea bine cu franceza dar eram maaare fan Rahan.
Eh, după ce-am văzut trailer-ul de mai jos, să te ţii nene nostalgii! Pe toate le-am luat la rând (amintirile, zic): colecţia de surprize, maşinuţele metalice, destul de rare pe vremea aia, revistele de benzi desenate (Pif et Hercule, Rahan), chiar şi revista Cutezătorii. Mi-am adus aminte până şi de nişte înregistrări făcute de taică-miu cu fi-su’ (adică eu, talentatul, chiparosul) recitând poezii, înregistrări pe care boul de moi le-a şters când avea 15-16 ani ca să înregistreze chestii mai la modă – Madonna, Michael Jackson, Kylie Minogue, de-ăştia (oops, unii mai sunt la modă şi acum, deci nu-s chiar aşa bătrân :D ). (more…)
aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.