Skip to content

femei

Dezamăgire web 2.0

Îi vezi profilul pe Facebook. Pare interesantă, aşa că-i cauţi pozele. Are doar trei, dar suficiente pentru a vedea că e blondă, suplă, cu picioare lungi, sâni obraznici şi zâmbet şăgalnic. Vrei mai mult, aşa că apeşi, nu fără emoţii, butonul  “add as friend”. Şi aştepţi…

Au trecut deja două zile. Îţi verifici căsuţa de mail… nimic de la Facebook. Intri în contul tău, poate s-a comis vreo eroare şi nu ţi-a venit mailul care te anunţa că blonda ţi-a acceptat prietenia. Nu, nu e o eroare, n-ai niciun mesaj. Intri pe profiul ei şi vezi că mesajul “awaiting friend confirmation” e tot acolo. Nu te-a acceptat încă în cercul ei destul de restrâns (doar 629) de prieteni…

Mai trec două zile. Tot n-ai acces la pozele ei secrete (mai mult ca sigur are, doar toate au), accesibile doar prietenilor. Deja fierbi. I-ai trimite un mesaj, dar nu îndrăzneşti. Mai bine mai stai două zile, poate vede şi te acceptă. Între timp poţi posta mesaje haioase, videoclipuri cu Alicia Keys sau poze cu pisicile tale. Mai mult ca sigur te va accepta până la urmă, nicio femeie nu rezistă la poze cu pisici…

Ziua a şaptea. Deja ţi-ai pierdut orice speranţă. Dac-o interesa persoana ta, te accepta ea până acum… Te uiţi totuşi mai bine pe pagina ei şi constaţi că n-a mai postat nimic de… şapte zile. Asta era! E plecată undeva sau n-are acces la internet. Nu eşti tu de vină, poţi spera în continuare! Accesul la pozele ei secrete e atât de aproape…

După încă vreo trei zile îţi acceptă, în sfârşit, prietenia. Cu mâinile asudate şi tremurând de emoţie apuci mouse-ul şi apeşi link-ul “photos” din profilul ei. Sunt acolo, le simţi deja! Poze în costum de baie, sau măcar în fustă scurtă şi bluziţă cu decolteu adânc… După câteva clickuri, însă, nu-ţi vine să crezi: ai acces la aceleaşi poze ca şi înainte să-ţi accepte prietenia. Aceleaşi trei poze care te-au ajutat să-ţi dai seama că e blondă, cu picioare lungi şi sâni obraznici. Nici măcar una în plus, fie ea la fel de “cuminte”…

Read More »Dezamăgire web 2.0

Blondă, craci lungi, deţin tractor

Blondă. Craci lungi. Mă rog, suficient de lungi pentru înălţimea ei. Glezne fine, parfum şi mai fin. Ţâţe. Ooooo, ţâţe!!! Siliconate sau nu, au forma perfectă. Pentru o secundă mi-am imaginat, fără să vreau, un scurt dialog cu ele. Mut, dar fructuos.

Coada la casa din benzinărie se scurtează cu fiecare minut scurs. Oh, în curând îi vine rândul blondei, s-a dus priveliştea mea. N-are nimic, sunt doar două persoane între noi, poate o mai prind în parcare. Aş vrea să-i admir şi la lumina zilei poponeaţa de dimensiunile a două nuci de cocos. Alăturate de o forţă divină, parcă special făcute pentru a aluneca una pe lângă cealaltă, într-un superb dans care nu are nevoie de nicio muzică…

Gata, a ajuns. Ce mâini delicate are şi ce frumos ţine cardul cu ele… Mastercard Gold, o fi pe numele ei sau al sponsorului? Eh, ce mai contează, aşa o făptură mignonă şi delicată merită un sponsor. Chiar mai mulţi, ar fi păcat să deţină cineva monopol pe ea.

Offf, a plătit şi iese!!! Hai cucoană mai repede, plăteşte-ţi sticla de apă plată şi dă-te la o parte, că pierd din ochi delicata făptură! Să nu-i văd eu bucişoarele dansând printre pompele de benzină, în drum spre delicata-i maşină? Un Mini, ceva, un Fiat 500, asta trebuie să conducă. Eventual un Smart… ceva mic, oricum. Ca ea.

Plăteşte şi gorobetele din faţa mea motorina pe care şi-a îndesat-o în dubă. Tacticos, scărpinându-se la ouă cu o mână în timp ce introducea codul PIN cu cealaltă. O fi sughiţat vreun pic, la cât l-am înjurat? Ies grăbit şi scrutez fulgerător benzinăria. Ah, uite-o! Acum ajunge la maşină, s-o mai fi oprit pe undeva. Poate şi-a luat de la cafeneaua benzinăriei o prajiturică mică-mică, exact ca ea. Şi un suculeţ, o apiţă, o cafeluţă, ceva. La fel de mici.

O privesc cum urcă în maşină. Îmi aduc brusc aminte de toate muierile toante pe care le-am întâlnit în trafic de-a lungul carierei mele de şofer amator. Şi, bineînţeles, de toate înjurăturile pe care le-am trimis în direcţia lor din diverse motive. Cum ar fi ăsta pentru care aş înjura şi mignona făptură pe care o admir de zece minute.

Nu pot, însă. N-o pot înjura, oricât ar fi de enervant defectul pe care tocmai i l-am descoperit. Mă urc în maşină, o pornesc şi mă îndrept spre ieşirea din benzinărie. Dezamăgit, abătut, plin de gânduri misogine. Eh, asta e, nu e prima femeie care m-a dezamăgit în viaţa asta şi mai mult ca sigur nu va fi nici ultima.

Read More »Blondă, craci lungi, deţin tractor

Cum agaţă @aiurea

Făcând dedicaţii la radio, evident. Şi nu oricui, chiar amfitrioanei Alice de la Kiss. Celebritate, vino-ncoa’, ‘te-n păsărică! Am albit de când te-aştept. sexy @aiurea – la Kiss by Kiss Asculta mai multe audio diverse

Voyeurism

O domnisoara (sau doamna), aflata in trecere pe-aici, a folosit formularul de la “scrie o aiureala” si ne-a lasat textul de mai jos. Mi se pare incomplet insa, poate data viitoare ne povesteste si restul :) Imi place sa privesc. Imi place sa-mi imaginez ce se afla pe sub hainele… Read More »Voyeurism

Iupisi, ia d-aci! _|_

De la o vreme mă tot sună nişte demoazele de la UPC, binecunoscut provider de televiziune prin cablu, internet şi telefonie. Deşi vocile lor suave îmi delectează aparatul auditiv, ce au ele de spus strică tot farmecul convorbirii: vor, bineînţeles, să-mi vândă serviciile prestate de compania la care lucrează. Acu’,… Read More »Iupisi, ia d-aci! _|_


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail