Răsfoiam, mai devreme, niÅŸte proiecte senzaÅ£ionale de „cybertecture” şi mi-am adus aminte de fascinaÅ£ia mea pentru arhitectură. Am apreciat de când mă ÅŸtiu munca acestor oameni aflaÅ£i la intersecÅ£ia dintre calcule precise ÅŸi artă, motiv pentru care am crezut că l-am apucat pe Ä‚l de Sus de-o jambieră când i-am sucit… Read More »Arhitecta
O dimineață liniştită de duminică. Adalbert se îndrepta, cu pași repezi, spre budă. Era unul din momentele acelea când n-apuci să-ți iei decât tableta sub un braț, telefoanele în buzunare, paharul cu apă într-o mână, cana de ceai în cealaltă și cartea începută acum trei luni (pe care n-o vei deschide, bineînţeles) sub celălalt braț.
Odată ajuns la fața locului, Adalbert intră imediat în chinurile facerii. Chinuri alinate, însă, de #colegii de pe Twitter. Mai cu o glumiță, mai cu o cârcoteală, travaliul de 47 de minute trecu repede. Adalbert folosi două suluri de hârtie igienică, se ridică, trase apa și-și văzu de treburi în continuare. Până când se auziră niște urlete din imediata vecinătate a celui de-al doilea lui birou, buda:
– Adalberteeeeee, ce dracu’ ai făcut iar?!? Èši-am zis să tragi, dracului, apa aia, de două-trei ori, dacă stai cu orele pe tron! Iar ai înfundat veceul!!!
– Mami, È™tii… n-am observat că s-a înfundat. Ce naiba să fac, cred că m-am cam deranjat de la ciorba aia de ieri…
– Te-ai deranjat pe dracu’! Tu te deranjezi de la orice! Și-un pahar cu apă dacă bei, te caci o oră după! Numai de la calculator nu te deranjezi, fi-È›i-ar internetul de râs!
Furtuna a mai durat vreo 2 ore. Ceva mai puÈ›in decât de obicei, aÈ™a că Adalbert a răsuflat uÈ™urat. “Am scăpat ieftin”, gândi el. “Data viitoare tre’ să am grijă să-l desfund înainte să-l vadă. Dacă nu uit iar.”
Ziua trecu la fel cum trec toate zilele de duminică. Mai un tweet, mai o cârcoteală, mai un articol pe colegii.cc… Veni seara È™i Adalbert își luă tableta sub braÈ›, telefoanele în buzunar, cana de ceai într-o mână, cartea în cealaltă È™i se îndreptă spre baie. Spre cabina de duÅŸ, mai exact. Era timpul pentru duÈ™ul săptămânal. Lăsă frumos toate obiectele (luase È™i telefoanele, pentru că nu se se È™tie niciodată cine sună; tableta, pentru că nu se È™tie niciodată ce căcare te apucă în timpul duÈ™ului de o oră jumate; etc.) pe scăunelul din baie È™i se introduse în cabina de duÈ™.
Sâmbătă, 11 februarie 2012. ManifestaÅ£ii anti-ACTA în toată Europa. Zic să mă duc ÅŸi eu la asta din BucureÅŸti, cu toate că de dimineaţă a început să ningă iar ÅŸi a uitat să se mai oprească. – Nevastă, vezi că mă duc ÅŸi eu în PiaÅ£a Universităţii vreo oră-două. La… Read More »Cum NU am ajuns la protestul anti-ACTA
Cununie religioasă. Ea, blondă despletită ÅŸi sălbatică, dotată cu înaintări interesante ÅŸi libere de sutien. Sfârcurile la înaintare, bineînÅ£eles. Tari, că în biserică e mai răcoare. Se plimba zâmbind ÅŸi întorcându-le admiratorilor priviri languroase. Nunta propriu-zisă, la cârciumă.  AceeaÅŸi blondă, parcă ÅŸi mai sexy. A schimbat două toalete, a dansat… Read More »Studia-v-aÅŸ înaintările
I-aÅŸ fi zis poreclă dar, fiind vorba mai mult despre una internautică în ultimii ani, am rămas la nickname. Deci! Astăzi vom povesti, pe scurt, despre originea poreclei (să-i zic aÅŸa, totuÅŸi) claus. Care, evident, vine de la Claudiu, primul meu prenume. Am trei, dar pe ăsta îl foloseÅŸte toată… Read More »Povestea unui nickname
… dar a mea nu renunţă nici moartă la Internet Explorer 8. Pe computerul de la serviciu zic, că acasă n-o interesează tehnica asta modernă. – Mami, vezi că Å£i-am instalat Google Chrome, un browser miÅŸto. Lasă-l naibii de Internet Explorer, toată lumea-l înjură. – L-or înjura, dar m-am obiÅŸnuit… Read More »Nu ÅŸtiu alte femei cum sunt…
… ar trebui să se apuce de altceva. Cel puÅ£in cele care scriu pe adevarul.ro, ziarul nu-l cumpăr. Serios, jurnalismul nu pare a fi pentru ele. InformaÅ£ii preluate de pe bloguri ÅŸi neverificate, urmate de modificări ale articolelor, ÅŸtiri despre iWater, apa de ploaie produsă, chipurile, de Apple (ambele articole… Read More »Fetele de la ziarul Adevărul…
Petronel si Petronela s-au cunoscut intr-o toamna. El tomnatic dupa varsta, ea tomnatica dupa preocupari, s-au lipit imediat. Pupaciuni, declaratii siropoase (ale lui mai mult smulse de ea decat rostite de bunavoie), plimbari prin parc sau cu masina. Ce mai, un inceput de amor turbat.
Petronel, om insurat, era oarecum rezervat in a merge mai departe. Bineinteles ca ar fi calarit-o non stop, dupa care ar fi luat-o de la capat, dar avea o retinere. Stia ca din momentul in care-si va introduce scarbavnicul madular in gogosica uda fleasca a Petronelei, viata lui de familist va cunoaste schimbari profunde. Mai exact, stia ca e prea fraier ca sa-si ascunda sentimentele pentru alta femeie, deci va fi prins de nevasta si linsat. Sau castrat. De inteles retinerile lui, nu?
Petronela, tanara si sprintara (desi cam babaciune dupa preocupari, cum spuneam), se flescaia toata in preajma lui Petronel. Ea, o domnisoara aproape virgina (facuse sex doar cu doi baieti pana la frageda varsta de 23 de ani, sau cel putin asa se lauda), simtea ca o ia razna cand era cu Petronel. Fremata toata, se uda de credea ca a facut pipi pe ea (a real squirter, dar inca nu stia), simtea nevoia sa-l mangaie tot timpul prin zonele cele mai intime. Si el nimic. Adica, ma rog, o pipaia si o framanta de ziceai ca lucreaza la Boromir si are comanda mare de cozonaci pentru Craciun, dar cand sa mearga mai departe, dupa cum era firesc, se oprea. Si Petronela turba.
Azi asa, maine asa… pana cand Petronela, teribil de incinsa si cu hormonii in clocot, exploda:
– Auz’ ma, tu ma iubesti?
– Da, fluturasul meu, cum sa nu! Te iubesc ca pe ochii din cap!
– Auz’ ma, da’ de dorit… ma doresti??
– Da, printesa mea indiana, cum sa nu! Mai ales cand nu suntem impreuna, mi-e un dor de tine…
– Auz’ ma, da’ de frumoasa sunt frumoasa?
– Da, iepuras mic, esti cea mai frumoasa!
– Auz’ ma? Da’ de sexoasa… sunt sexoasa sau nu mai sunt???
– Da, pasarica, esti cea mai sexoasa femeie pe care am cunoscut-o in viata mea!
– Atunci de ce mama dracului nu ma futi, ma, Petronele, ma? De ce, ma, nu vezi ca-s flescaita toata-n bratele tale? Nu simti ca-s uda pana-n strafundurile cele mai adanci ale fiintei mele? Nu simti ca-mi falfaie ala mic cum nu mi-a mai falfait vreodata???
– Ba da, scumpetea mea mica, simt, insa… am asa, o senzatie ca trebuie sa mai asteptam.
– Ce sa mai asteptam, ma, sa dau in clocot definitiv? Sa-mi pocneasca dracu’ ceva in mine asa de tanara? Sa ma scurtcircuitezi de tot, ma, Petronele? Fute-ma dracului odata! ACUM!
– Dar, mami, stii… acum n-am prezervativ!
aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.