Într-o sâmbătă, ca azi, cam pe la ora aceasta, dar mai prin mijlocul verii anului trecut, mă sună fostul meu coleg de școală, amic bun, de altfel: – Mă duc la noi, la școala 194, că e Băluță acolo și vreau să îl combat. Vino să mă susții! Îmi fac… Read More »Amintiri și (pre)ziceri
Îi vezi profilul pe Facebook. Pare interesantă, aşa că-i cauţi pozele. Are doar trei, dar suficiente pentru a vedea că e blondă, suplă, cu picioare lungi, sâni obraznici şi zâmbet şăgalnic. Vrei mai mult, aşa că apeşi, nu fără emoţii, butonul “add as friend”. Şi aştepţi…
Au trecut deja două zile. Îţi verifici căsuţa de mail… nimic de la Facebook. Intri în contul tău, poate s-a comis vreo eroare şi nu ţi-a venit mailul care te anunţa că blonda ţi-a acceptat prietenia. Nu, nu e o eroare, n-ai niciun mesaj. Intri pe profiul ei şi vezi că mesajul “awaiting friend confirmation” e tot acolo. Nu te-a acceptat încă în cercul ei destul de restrâns (doar 629) de prieteni…
Mai trec două zile. Tot n-ai acces la pozele ei secrete (mai mult ca sigur are, doar toate au), accesibile doar prietenilor. Deja fierbi. I-ai trimite un mesaj, dar nu îndrăzneşti. Mai bine mai stai două zile, poate vede şi te acceptă. Între timp poţi posta mesaje haioase, videoclipuri cu Alicia Keys sau poze cu pisicile tale. Mai mult ca sigur te va accepta până la urmă, nicio femeie nu rezistă la poze cu pisici…
Ziua a şaptea. Deja ţi-ai pierdut orice speranţă. Dac-o interesa persoana ta, te accepta ea până acum… Te uiţi totuşi mai bine pe pagina ei şi constaţi că n-a mai postat nimic de… şapte zile. Asta era! E plecată undeva sau n-are acces la internet. Nu eşti tu de vină, poţi spera în continuare! Accesul la pozele ei secrete e atât de aproape…
După încă vreo trei zile îţi acceptă, în sfârşit, prietenia. Cu mâinile asudate şi tremurând de emoţie apuci mouse-ul şi apeşi link-ul “photos” din profilul ei. Sunt acolo, le simţi deja! Poze în costum de baie, sau măcar în fustă scurtă şi bluziţă cu decolteu adânc… După câteva clickuri, însă, nu-ţi vine să crezi: ai acces la aceleaşi poze ca şi înainte să-ţi accepte prietenia. Aceleaşi trei poze care te-au ajutat să-ţi dai seama că e blondă, cu picioare lungi şi sâni obraznici. Nici măcar una în plus, fie ea la fel de “cuminte”…
De când mă ştiu tot aud vorba aia înţeleaptă cu „speranţa moare ultima”, ba chiar o mai şi folosesc din când în când. N-am stat niciodată să analizez cât de valabilă mai e treaba asta în România, poate şi pentru că mi-era frică de concluzia la care aş fi ajuns.
Acum, după 20 de ani de când avem voie să facem de toate, în special să promovăm toţi inapţii şi avizii de putere în fruntea noastră, m-am lămurit: speranţa a murit deja, aşa că vorba aia veche e o mare gogoriţă. Cel puţin în România, unde totul merge parcă din ce în ce mai rău, indiferent de speranţele noatre că într-o zi va fi mai bine.
Am fost ieri la deschiderea anului şcolar – primul din viaţa micului elev pe care l-am însoţit – într-o şcoală generală bucureşteană. M-am dus acolo cu speranţa că voi retrăi, cumva, emoţiile începutului de an şcolar de pe vremea când eram elev. Am fost dezamăgit însă. Organizare slabă, discursurile la… Read More »La vremuri noi… toate vechi
aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.