Esenţa vieţii conjugale
O dimineață liniştită de duminică. Adalbert se îndrepta, cu pași repezi, spre budă. Era unul din momentele acelea când n-apuci să-ți iei decât tableta sub un braț, telefoanele în buzunare, paharul cu apă într-o mână, cana de ceai în cealaltă și cartea începută acum trei luni (pe care n-o vei deschide, bineînţeles) sub celălalt braț.
Odată ajuns la fața locului, Adalbert intră imediat în chinurile facerii. Chinuri alinate, însă, de #colegii de pe Twitter. Mai cu o glumiță, mai cu o cârcoteală, travaliul de 47 de minute trecu repede. Adalbert folosi două suluri de hârtie igienică, se ridică, trase apa și-și văzu de treburi în continuare. Până când se auziră niște urlete din imediata vecinătate a celui de-al doilea lui birou, buda:
– Adalberteeeeee, ce dracu’ ai făcut iar?!? Ți-am zis să tragi, dracului, apa aia, de două-trei ori, dacă stai cu orele pe tron! Iar ai înfundat veceul!!!
– Mami, știi… n-am observat că s-a înfundat. Ce naiba să fac, cred că m-am cam deranjat de la ciorba aia de ieri…
– Te-ai deranjat pe dracu’! Tu te deranjezi de la orice! Și-un pahar cu apă dacă bei, te caci o oră după! Numai de la calculator nu te deranjezi, fi-ți-ar internetul de râs!
Furtuna a mai durat vreo 2 ore. Ceva mai puțin decât de obicei, așa că Adalbert a răsuflat ușurat. “Am scăpat ieftin”, gândi el. “Data viitoare tre’ să am grijă să-l desfund înainte să-l vadă. Dacă nu uit iar.”
Ziua trecu la fel cum trec toate zilele de duminică. Mai un tweet, mai o cârcoteală, mai un articol pe colegii.cc… Veni seara și Adalbert își luă tableta sub braț, telefoanele în buzunar, cana de ceai într-o mână, cartea în cealaltă și se îndreptă spre baie. Spre cabina de duş, mai exact. Era timpul pentru dușul săptămânal. Lăsă frumos toate obiectele (luase și telefoanele, pentru că nu se se știe niciodată cine sună; tableta, pentru că nu se știe niciodată ce căcare te apucă în timpul dușului de o oră jumate; etc.) pe scăunelul din baie și se introduse în cabina de duș.