Esenţa vieţii conjugale
O dimineață liniştită de duminică. Adalbert se îndrepta, cu pași repezi, spre budă. Era unul din momentele acelea când n-apuci să-ți iei decât tableta sub un braț, telefoanele în buzunare, paharul cu apă într-o mână, cana de ceai în cealaltă și cartea începută acum trei luni (pe care n-o vei deschide, bineînţeles) sub celălalt braț.
Odată ajuns la fața locului, Adalbert intră imediat în chinurile facerii. Chinuri alinate, însă, de #colegii de pe Twitter. Mai cu o glumiță, mai cu o cârcoteală, travaliul de 47 de minute trecu repede. Adalbert folosi două suluri de hârtie igienică, se ridică, trase apa și-și văzu de treburi în continuare. Până când se auziră niște urlete din imediata vecinătate a celui de-al doilea lui birou, buda:
– Adalberteeeeee, ce dracu’ ai făcut iar?!? Èši-am zis să tragi, dracului, apa aia, de două-trei ori, dacă stai cu orele pe tron! Iar ai înfundat veceul!!!
– Mami, È™tii… n-am observat că s-a înfundat. Ce naiba să fac, cred că m-am cam deranjat de la ciorba aia de ieri…
– Te-ai deranjat pe dracu’! Tu te deranjezi de la orice! Și-un pahar cu apă dacă bei, te caci o oră după! Numai de la calculator nu te deranjezi, fi-È›i-ar internetul de râs!
Furtuna a mai durat vreo 2 ore. Ceva mai puÈ›in decât de obicei, aÈ™a că Adalbert a răsuflat uÈ™urat. “Am scăpat ieftin”, gândi el. “Data viitoare tre’ să am grijă să-l desfund înainte să-l vadă. Dacă nu uit iar.”
Ziua trecu la fel cum trec toate zilele de duminică. Mai un tweet, mai o cârcoteală, mai un articol pe colegii.cc… Veni seara È™i Adalbert își luă tableta sub braÈ›, telefoanele în buzunar, cana de ceai într-o mână, cartea în cealaltă È™i se îndreptă spre baie. Spre cabina de duÅŸ, mai exact. Era timpul pentru duÈ™ul săptămânal. Lăsă frumos toate obiectele (luase È™i telefoanele, pentru că nu se se È™tie niciodată cine sună; tableta, pentru că nu se È™tie niciodată ce căcare te apucă în timpul duÈ™ului de o oră jumate; etc.) pe scăunelul din baie È™i se introduse în cabina de duÈ™.