Eu, cojile de seminţe şi o idee genială
Aseară m-am vânturat niţel prin centru, să văd şi eu minunăţia de sărbătoare a celor 550 de ani împliniţi de Bucureşti. Am prins ceva dintr-un concert Mandinga şi am stat niţel undeva lângă scenă, să admir dansatoarele. Şi solista, evident, care deşi s-a cam îngrăşat încă ar merge tăvălită niţel prin fân.
În fine, altceva voiam să aiurez – cam peste tot pe unde-am trecut, inclusiv lângă scena pe care se agitau de zor demoazelele de la Mandinga, era plin de coji de seminţe. Normal, doar eram încă în România, ba chiar în măreaţa ei Capitală. Am vrut să-l rog pe Dani Oţil, care filma de zor cracii solistei de pe scenă, să imortalizeze şi cojile de seminţe aflate la 2 paşi de el, da’ s-a retras repede într-un cort cu nişte cadâne şi n-am mai apucat.