capra vecinului

Stau câteodată şi cuget (adânc rău) dacă să mă implic în câte un război care nu-i al meu. Şi nu e vorba de faze de prost gust de genul “x a zis că y e idiot”, unde y e vreo cunoştinţă de-a mea pe care simt nevoia s-o apăr. Nu, e vorba de războaie pornite aiurea, numai pentru că se poate, de către personaje care n-au alte argumente în afară de antipatia faţă de cel pe care-l atacă şi, eventual, diverse zvonuri care circulă aiurea.

Simt nevoia să mă implic uneori, chiar dacă n-am nicio legătură cu războiul respectiv, dacă am mai multe date despre persoana (sau firma) aflată în defensivă decât va avea vreodată războinicul. Asta pentru că el, justiţiarul, nu va testa niciodată serviciile celui pe care-l atacă, mulţumindu-se cu argumentul suprem “în domeniul cutare, românii sunt de căcat”, de parcă el ar fi vreun american rătăcit pe plaiurile mioritice. Am întâlnit atitudinea asta atât de des în ultima vreme încât mi s-a acrit. Critic şi eu destul de des, dar îmi place să cred că mă bazez pe experienţele personale atunci când zic de unul sau de altul că-s de rahat, nu pe vorbele altora sau pe idei preconcepute.Read More »Războaiele altora