Într-o sâmbătă, ca azi, cam pe la ora aceasta, dar mai prin mijlocul verii anului trecut, mă sună fostul meu coleg de școală, amic bun, de altfel: – Mă duc la noi, la școala 194, că e Băluță acolo și vreau să îl combat. Vino să mă susții! Îmi fac… Read More »Amintiri și (pre)ziceri
Vară, cald. Inuman de cald. Mă duc după ceva cumpărături și uit să-mi iau o șapcă de acasă. De obicei nu port șapcă decât la mare sau când mă tund la chelie. Prin primăvară am executat pentru prima oară operațiunea asta (de curiozitate, nu pentru că aș fi vreun fan… Read More »Cum am aruncat la gunoi o șapcă aproape nouă
M-a mai făcut un nene oligofren la un moment dat din cauză că nu înţelegeam ce caută hypermarkăcacăturile în buricul târgului, dar eu tot insist. Azi, de exemplu, mă nedumereşte altă chestiune urbană (sau urbanistică): de ce se înlocuieşte bucăţica de spaţiu verde dintre trotuar şi carosabil cu biscuiţi de-ăia… Read More »Ceva îmi scapă (sau rostul biscuiţilor urbani în loc de spaţii verzi)
Curve care fac scurtul în scara blocului, în dreptul ghenei de gunoi a mortăciuni mirositoare. Drogaţi care-şi înţeapă venele între alte etaje, probabil ca să nu se certe cu paraşutele. Babe care fugăresc panaramele şi drogaţii. Poliţişti fără coaie, dar cu maşini bengoase (din cauza cărora au şi rămas fără… Read More »Noua mea vecină, doamna Teo
De câteva zile văd tot felul de feţe dubioase prin scara blocului. Paraşute fumând chestii cu arome dubioase, cocalari gelaţi cu priviri pierdute şi alte arătări asexuate despre care nu-mi dau seama din ce categorie fac parte. Bine, în cartierul meu e ceva obişnuit, dar de la o vreme parcă… Read More »Curaj, găină!
Primele 89 de secunde din 2010, în cartierul Berceni. Ca în ’89 la Revoluţie, zic, da’ fără morţi.
Cu puţin noroc vom trăi, nu peste foarte mult timp, într-un oraş mai curat. Tot în Bucureşti, da. Nici eu n-aş fi crezut dar locurile de joacă sau recreere apărute în ultima vreme îmi dau speranţe. Sectorul 4, pe al cărui primar nu l-am votat, a început deja să arate… Read More »Schimbarea la faţă
După experienţele neplăcute cu diverse magazine online am renunţat o perioadă la achiziţiile făcute comod, din faţa monitorului. De vreo două zile însă a încolţit o idee în interiorul cutiei mele craniene (lucru foarte rar întâlnit), şi-anume să transform măcar unul din hard diskurile aferente defunctului meu PC în HDD extern. Operaţiune extrem de simplă, care necesita doar o carcasă (rack) de 3.5″ în care să pot intromisiona un hard disk SATA.
Când mi-a venit respectiva idee creaţă am făcut un mic research pe câteva magazine online, ocazie care mi-a prilejuit constatarea că nu prea are nici dracu aşa ceva pe stoc. O cutie de aluminiu cu ceva maţe prin ea, alimentator şi cablu USB, care costă undeva între 50 şi 2-300 de lei. Un fleac, dar probabil nu foarte căutat, din moment ce nu bagă niciun magazin online respectabil bani într-un mic stoc de dihănii de-astea. Motiv pentru care ideea a rămas un pic în stand by.
Azi, aflându-mă cu treburi prin mirifica şi deosebit de aglomerata noastră capitală, mi-am adus aminte de cutia magică. Am scormonit prin agendă, am mai sunat un prieten şi am făcut rost de numerele de telefon ale câtorva magazine online. Mergând pe ideea că pot comanda şi telefonic, din moment ce au afişate pe saituri numere pentru aşa ceva, am purces la treabă. Dacă tot stăteam la semafor, ce dracu’ aveam de făcut?!
Prima oară sun la Marketonline, probabil din cauza reclamelor zgomotoase de pe diverse bloguri (deh, au şi alea un scop, rămâi marcat pe viaţă şi visezi numai magazinul respectiv când vine vorba de e-commerce). Dau peste o duduie foarte competentă, care-mi cere codul produsului căutat. Îi explic că nu ştiu exact ce produs au ei pe stoc şi că sunt în trafic, n-am cum să mă uit pe saitul lor.
Cum duduia nu găsea nimic din cauză de lipsă de cod, îmi sugerează să mă duc eu frumuşel lângă un calculator şi să fac comanda online. Pe undeva logic, doar vorbim de Marketonline, dar totuşi… cât de greu poate să fie fraţilor să dai un search după “rack extern 3.5 sata”, că aia cerusem? M-am certat niţel cu ea, explicându-i că e peste puterea mea de înţelegere cum eu, un simplu vizitator al saitului, găsesc ce mă interesează de fiecare dată, pe când ea, un angajat al magazinului, cu acces direct la sistem, nu găseşte. Într-un final mi-a trântit-o că n-au nimic pe stoc, ne-am luat la revedere şi am trecut la următorul magazin.Read More »Tot offline e mai simplu
aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.