Plăcere, durere, liniște, plăcere. Reacțiile bugetarului român de lux
Urmăream, mai deunăzi, două chestii în paralel, una pe net și cealaltă la televizor: un pornache, ceva cu Pierre Woodman și niște domnișoare pe care le iniția în tainele amorului pe din dos, și o emisiune la Realitatea TV, ceva cu criză, scăderea salariilor, creșterea taxelor, greve și alte manifestații.
Cum eram, bineînțeles, mai atent la pornache, am observat un fel de șablon, un “pattern”, dacă-mi e permis, pe care-l urmau domnișoarele din filmul respectiv: cât aveau balaurul la gaura cea veche și umedă, cam toate gemeau, gâfâiau și făceau ca mâțele în călduri; le plăcea, deh, cum e și normal. Cum scotea nenea Pierre șarpele și-l îndesa, ușurel, mai la întuneric, fetele începeau să țipe. Unele, probabil mai strâmte, chiar să urle. Câteva secunde, după care amuțeau brusc. Băi, se lăsa o liniște de credeam că mi s-au dus boxele de la laptop. Un pic mai încolo, după ce-și croia monstrul din pantaloni drum prin hățișurile chipurile virgine ale colonului și-i împrumuta dimensiunile lui, începea iar veselia. Și dă-i, și luptă, și geme, și ah, și oh.
Cum urmăream, cam trei secunde odată la cinci minute, și dezbaterea de la tv, suprapunând astfel niște momente fierbinți cu niște discuții înfierbântate, am realizat o chestie: bugetarul român de lux seamănă cu domnișoarele din filmul lui Woodman. Da’ perfect, nu așa. Când se măresc salariile, se inventează sporuri de zâmbet, crește punctul de pensie, se subvenționează diverse treburi, se inventează agenții guvernamentale și posturi bine plătite, bugetarul geme de plăcere și se umectează tot. Cheltuie mici averi în Carrefour, pe curpapir de-ăla scump și frumos mirositor, își cumpără mașini de mogul, în leasing pe 10 ani și plătind avansul din prima pentru șosete curate, chițăie, gâfâie, are orgasm necontrolat.
Read More »Plăcere, durere, liniște, plăcere. Reacțiile bugetarului român de lux