asa nu

Recunosc, cu mâna pe portofel, că de la o vreme cumpăr ziare. Mai exact, de când a început Adevărul să vândă cărţi şi DVD-uri, cu bonus hârtie colorată pentru împachetat ouăle. Mai recunosc, de data asta cu mâna pe sulul de curpapir, că mai şi citesc uneori hârtia aia colorată care se numea odată ziar. Pe budă, evident, că de-aia am amintit de curpapir. Şi rar, cam o dată pe săptămână, când nu iese treaba (mare) aşa cum ar trebui şi am timp de frunzărit fiţuici.

E, dacă tot e momentul adevărului, adică ăla când eu recunoc diverse chestii care nu interesează pe nimeni, mai precizez şi faptul că sunt, în general, foarte atent la detalii. Da’ foarte, nu aşa, la mişto. Chestie care-mi produce periodic tot felul de probleme, cum ar fi scârba de autorii neatenţi sau chiar agramaţi, fie ei ziarişti sau bloggeri.

Acum, să pretinzi că Iurie Darie e născut în 1952 şi are 80 de ani nu ţine de gramatică, deci autoarea articolului tras în poza de mai jos nu poate fi decât neatentă. Sau incompetentă, indolentă, repetentă. Ori, ca să fiu ceva mai blând, foarte slabă la aritmetică, din moment ce 2009 minus 80 îi dă 1952. La neatenţia de care dă dovadă mă îndoiesc că e atât de avansată încât trăieşte deja în 2032, aşa că SF-urile pică din start.Read More »2032, A.D.