asa nu

Aşa cum am spus şi pe Twitter, concediul ăsta l-am petrecut tot pe litoralul bulgăresc. E al treilea pe meleagurile respective şi am ajuns să mă simt din ce în ce mai bine. În primul an am petrecut doar o sâmbătă şi o duminică la vecinii noştri cu ceafa groasă şi castraveţi vârtoşi. Nu prea mi-a plăcut. Hotelul era infect, de 3 stele obosite rău. Un fost hotel comunist din Nisipurile de Aur, deh. Staţiunea, în schimb, mi-a plăcut, dar n-am avut timp s-o studiez în amănunt. Ah, şi mi-a mai plăcut Balcic, pe care am apucat să-l vizitez ceva mai mult decât Nisipurile.

Anul trecut am fost tot în Nisipurile de Aur, la all inclusive light. Hotel Sofia, de 4 stele. Camera mişto, mâncarea modestă, sucurile infecte, cam departe de plajă. Am apucat să văd şi staţiunea, m-a impresionat cum ştiu bulgarii să vândă şi cel mai mic rahat. Una peste alta, concediul a fost mişto, dar cam scurt.

Anul ăsta am fost 5 nopţi la ultra all inclusive. Hotel Grifid Arabella, tot Nisipurile de Aur. Superb. Divin. CONCEDIU. O să-i dedic un  articol mai amplu zilele astea, acum vreau să povestesc drumul de întoarcere. Mai exact, despre cum  ne-a mâncat în cur să trecem un pic şi prin staţiunile noastre la întoarcere.

Şi-am început cu Olimp, o staţiune pentru care nevastă-mea are sentimente deosebite. Şi-a petrecut mare parte din vancanţele studenţiei pe-acolo. La celebrele hoteluri Panoramic, Belvedere şi Amfiteatru, unde ajungeai numai cu pile grele şi şpăgi grase. Hoteluri celebre, foarte căutate, pline de străini şi securişti pe vremea Împuşcatului.

E, acolo m-a dus şi anul ăsta, după ce nu mai fusesem prin zonă de vreo 10 ani, dacă nu mai mult. Şi-am zis noi să ne plimbăm un pic pe terasele dintre hotelurile respective, să bem un frappe la Mimoza şi s-o ardem un pic pe faleză, poate mai prindem un pic de soare înainte de a ne retrage la depoul bucureştean.

Mare greşeală! Muierea, sensibilă şi nostalgică fiind ea, ca o muiere, a vărsat chiar câteva lacrimi în amintirea mândrelor hoteluri de odinioară. Hoteluri care acum sunt nişte vagi umbre a ceea ce au fost odată, undeva la 2000 de ani lumină (înapoi) faţă de ceea ce am văzut la bulgari. Recepţia şi holurile arată ca în anii 80, lifturile trag să moară sub povara zecilor de ani de când fac curse între etajele altădată pline de turişti, azi mizere şi pustii.

Read More »Litoralul românesc. Un muribund, ca tot turismul mioritic