Am trăit s-o văd şi pe-asta: Orange vinde telefoane cu preţuri mai mari la fidelizare, cu prelungirea abonamentului pe 2 ani, decât la liber. Clientul nostru, fraierul nostru. Bonus: calcule grele care te bagă-n ceaţă definitiv: 255,2-36,26=237,07. Sau pe-acolo. N-are nimic, mai e o sesiune de bacalaureat şi în toamnă.
Cum spuneam şi pe Twitter (unde se pierd vorbele de duh şi adevărurile absolute după doar câteva minute, aşa că de-aia dezvolt aici), blogosfera e mult mai mare decât cercul celor 20-30 de bloggeri care organizează (şi/sau participă la) conferinţe şi alte pişcotăreli. Vosganian ştie asta, cei 20-30 de bloggeri nu… Read More »Spioni 2.0 ca noi
Răsfoiam, mai devreme, nişte proiecte senzaţionale de „cybertecture” şi mi-am adus aminte de fascinaţia mea pentru arhitectură. Am apreciat de când mă ştiu munca acestor oameni aflaţi la intersecţia dintre calcule precise şi artă, motiv pentru care am crezut că l-am apucat pe Ăl de Sus de-o jambieră când i-am sucit… Read More »Arhitecta
Aş vrea ca Adrian Năstase să fi fost condamnat pe drept. Asta ar însemna că justiţia funcţionează, totuşi, în ţara asta. Aş vrea să-şi revină după tentativa de sinucidere, să-şi ispăşească pedeapsa şi să devină un exemplu de „aşa nu” pentru toţi politicienii actuali şi viitori. Să se gândească de… Read More »Aş vrea
Terminarăm şi cu alegerile locale, vericule! La ora redactării acestui material, Emij Boc (aproape că) ieşi la Cluj, Doctorul îşi menţinu fotoliul de chirurg la Primăria Capitalei şi Realitatea se făcu de căcat copiind stilul codat prin care francezii anunţau (înainte de termen) rezultatele sondajelor exit-poll sau estimările la alegerile… Read More »Adevarata vedeta a alegerilor locale din 2012
Prin mai multe metode, gen. Îl poţi critica, enerva, înjura, amuza şi el o să scrie despre tine. De rău, evident, că doar nu de bine. De-aia e hater. Sau poţi face chestia de mai jos şi atunci, blogger fiind şi haterul ăsta (posesor de blog, nu mâncător din ce… Read More »Cum te promovezi moca pe blogul unui „hater”
De ieri, Marele Instagraal nu mai e disponibil doar aleșilor Sfântului Ștevie Giobseanu, adică posesorilor de iPhone, iPod touch și iPad., ci și #saracilor cu telefoane motorizate de Android. Deranj mare, vene tăiate în rândurile posesorilor de iDevice-uri, amenințări cu excomunicarea din secta lui Ștevie a celor care vor urmări țărani cu Android pe Instagram etc. La nivel interplanetar, dar și la noi, în țara aifoniștilor cu cartele prepay.
Boioglu a avut o reacție așteptată, din punctul meu de vedere. În primul rând, pentru că omul e pasionat de iDevice-uri, le folosește, scrie despre ele și haterește orice alt device de câte ori are ocazia. Mai ales pe-alea cu Android. În al doilea rând, pentru că avea chef de caterincă, zic eu. Mai mult ca sigur a văzut agitația aifoniștilor din toate zările pe temă și i s-a deschis apetitul pentru trollat. Ceea ce e bine, nu e rău. Twitter-ul e ȘI pentru trolling:
De cand a aparut #instagram pe Android ma gandesc serios sa trec pe WP7. Nu suport rusinea sa fiu bagat in aceeasi oala cu toti hipsterii.
— ipostaze (@ipostaze) April 4, 2012
În twittosfera străină, însă, reacțiile au fost de-a dreptul imbecile. Puștani de 15-16 ani s-au declarat de-a dreptul oripilați de faptul că au acces și alți oameni, poate mai normali, în lumea lor îngustă și populată de fantasme. S-au umplut de spume când au constatat că nu mai au absolut nici un motiv să se simtă speciali. Până acum, telefoanele cu alte sisteme de operare, în special cele cu Android, erau capabile să facă, în general, cam tot ce face și un iPhone în social media. Aveau clienți pentru Twitter, Facebook, foursquare și altele asemenea. Chiar și pentru Instagram, dar numai pentru a vedea ce postau ceilalți. Cu alte cuvinte, Androizii DOAR se uitau de după gard la copilașii cu iDevice-uri care jucau… sa zicem, golf, pe terenul frumos întreținut și accesibil numai lor. Accesibil gratuit, să reținem acest aspect, inclusiv posesorilor de iPhone-uri din primele generații (capabile să ruleze măcar iOS 3.1.2). Dar ei se simțeau speciali pe terenul lor, cu toate că mulți habar n-aveau să joace golf sau aveau crose ieftine, luate de la solduri sau la mâna a șaptea.
Am văzut azi că a fost dezgropat un articol mai vechi al lui Vali Petcu despre părerea umană, element lipsă în review-urile de produse IT&C (şi nu numai) de la noi. Nu pentru că m-aş pricepe, ci pentru că vreau să-mi spun părerea umană, am zis să comentez şi eu un pic pe marginea lui.
În primul rând, treaba cu “majoritatea celor care le întreţin (n.r. siteurile “de ştiri”, zicea zoso acolo; eu le-aş numi azi “siteurile şi blogurile despre tehnologie”) nu pun în viaţa lor mâna pe 1% din produsele despre care scriu” nu cred că mai e valabilă în 2012. Să tot fie mai mult de un an, poate chiar doi, de când magazinele online româneşti au început să dea la greu produse în teste prin blogosferă. Cred că tonul l-a dat evoMAG, care mi-a trimis până şi mie un telefon la butonat, deşi era clar că aici mă ocup mai mult cu miştourile ieftine. Au continuat şi alţii, ajungând să se trimită bloggerilor până şi produse de lux, ca Vertu, spre testare. Au apărut tech bloggeri noi (un exemplu ar fi Emil Dragotă) care participă la tot felul de lansări, iau gadgeturi în teste şi produc, astfel, conţinut documentat. Bun, prost… fiecare după posibilităţi. Dacă e să-mi spun o părere umană, Emil, de exemplu, scrie despre gadgeturi ca un profesor de geografie, dar se vede că se străduieşte şi că munceşte ceva la review-uri. E doar o părere. Umană.
În al doilea rând, sunt perfect de acord că site-urile de profil care se zbat să iasă primele în căutări prin SEO spam sunt absolut inutile, muiste şi neavenite. M-am săturat şi eu, ca toată lumea (mă rog, toată lumea minus cei care scriu mizeriile alea), de zvonurile despre Galaxy S Ţâşpe, de pozele cu iPhone 5, de părerile avizate ale puradeilor de clasa a opta despre cum trebuie să arate iPad 7 şi dacă e util butonul „Home” sau nu. Cei care publică aşa ceva sunt doar nişte ţaţe cărora le pute cancan.ro, dar care adoră cancanurile despre gadgeturi. Şi totuşi, ca şi treaba cu tabloidele, şi asta e o modă importată de afară. Nu românul pasionat de tehnologie a inventat conţinutul „relevant” bazat pe zvonuri idioate, el doar încearcă să-l ridice la rang de artă. Sau de kitsch.
aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.