Cum am aruncat la gunoi o șapcă aproape nouă

Vară, cald. Inuman de cald. Mă duc după ceva cumpărături și uit să-mi iau o șapcă de acasă. De obicei nu port șapcă decât la mare sau când mă tund la chelie. Prin primăvară am executat pentru prima oară operațiunea asta (de curiozitate, nu pentru că aș fi vreun fan al acestei frizuri – mai precis, al lipsei oricărei frizuri), deci pot spune că de obicei nu port șapcă decât la mare.

Cum canicula era chiar mai serioasă decât în orice zi petrecută pe litoral, unde mai adie o briză, ceva,  m-am trezit că am nevoie de șapcă în București, într-o zi lucrătoare în care, culmea!, aveam tot părul pe cap. Și, cum eram într-un magazin unde se găseau și șepci, mi-am cumpărat una. Cu 5 lei. Roșie, că mai aveau doar albastre sau albe și de-alea aveam și eu acasă.

Am purtat-o în ziua aia, ca să evit amețeli, comoții cerebrale, înmuieri ale genunchilor sau orice s-ar mai fi putut întâmpla. Și, cum șapca roșie de 5 lei arăta chiar bine, am purtat-o și la mare, după vreo câteva săptămâni. În România și în Bulgaria.

Întors din periplul pontus-euxinic româno-bulgar, după un drum destul de lung și obositor, am purtat minunata șapcă roșie și de la mașină până în casă. De lene s-o car și pe-aia, că aveam destule bagaje. La ușa liftului, m-am întâlnit cu două vecine. Foarte vesele și puse pe conversație. Veneau de la șueta zilnică din fața blocului și încă mai aveau chef de vorbă.

După ce ne-am salutat, ca buni vecini ce suntem, deși mie-mi vine de multe ori să preiau rolul principal dintr-un remake bercenian al celebrului film Falling down (vezi visul cu vecina nesimțită), una dintre doamne mi-a trântit întrebarea zilei:

– Sunteți cu PSD-ul?

Nu m-am prins, așa că am întrebat-o de unde a dedus asta.

– Păi… șapca roșie. Nu erau ei cu șepcile astea?

M-am blocat. Nu mă gândisem că șapca mea roșie de 5 lei poate însemna altceva decât o simplă protecție purtată pe un cap care nu vrea să-și fiarbă creierii în canicula bucureșteană.

– Nu, doamnă, nu sunt cu PSD-ul. Ba chiar sunt împotriva lui!

Vecina a zâmbit, ascensorul și-a făcut treaba și ne-a dus pe fiecare la etajul lui.

Bineînțeles că, odată ajuns în casă, am aruncat șapca direct la gunoi. Asta-mi mai lipsea, într-un an în care hamsterul din Teleorman a penetrat nația asta prin toate găurile și din toate pozițiile, după bunul lui plac, să fiu văzut ca susținător al celei mai mizerabile grupări purtătoare de șepci roșii din ultimii… măcar treizeci de ani.

Care și-o mai lua șapcă roșie, pesedist să se numească!