Cum depui „Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădirile rezidențiale, nerezidențiale, cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice” în două sectoare din București
Unii încearcă să-și facă buletin în condiții oarecum mai complicate, dar să vedem un caz mult mai simplu. De fapt, două. În ambele, oamenii se duc să depună „Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădirile rezidențiale, nerezidențiale, cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice”. Deh, când te mănâncă pe din dos să-ți faci SRL/PFA cu sediul social acasă (la tine sau la altcineva), într-o țară ca România, ai de alergat și la niște ani după.
Caz 1. Direcția taxe și impozite locale București, Sector 4
Contribuabilul se duce, se interesează, primește formularul pentru declarație. Șpilul e ca proprietarul să declare, pe propria răspundere, într-o rubrică din declarația aia, că la adresa respectivă nu se desfășoară activitate economică și că nu se decontează cheltuieli cu utilitățile pe firmă. În cazul în care chiar așa se întâmplă, evident. Și se întâmplă, că vorbim de sediul social, nu de alt punct de lucru. Și se poate verifica. Știu, Piedone, Colectiv, autorizații date aiurea… nu e cazul. Vorbim strict de sediul social. Mămăițele din bloc știu că nu e bar de negri acolo.
Contribuabilul adună actele (declarația completată + niște copii – CI proprietar, contract de comodat pt. sediu firmă, CUI firmă) și, după câteva zile, se duce să le depună. Funcționarul îl pune să scrie pe copii „conform cu originalul” și să semneze, fac ei o glumiță-două și, 3 minute mai târziu, contribuabilul e afară, cu problema rezolvată. Impozitul rămâne la fel, că nu s-a schimbat nimic de când a fost înființată firma.
Caz 2: Direcția taxe și impozite locale București, Sector 5
Într-o „bună” dimineață, comodantul pleacă cu o mare silă spre taxe și impozite. Are la el tot ce îi trebuie, ba chiar și acte in plus, „că poate or trebui”. Pe la un nouă fără un sfert, ia bon din aparat. Pe la unu, este încă în așteptare. Are noroc. La două e la ghișeu. Află cu stupoare că nu contează că declară pe proprie răspundere că nu se desfășoară activitate economică la adresa unde locuiește, trebuie să vină comodatarul să justifice unde își desfășoară activitatea.
A doua zi, o ia din loc comodatarul. Ajunge la un opt jumătate și are în față numai 33 de persoane. La unsprezece jumătate este la ghișeu. Începe interogatoriul: unde este comodantul? Pai, i s-a spus sa nu mai vină el… Nu i-a spus nimeni așa ceva! Unde este actul casei? Pai, nu a trebuit ieri. A trebuit ! Unde este declarația olografă? Știți, scrie în rubrica din declarație… Nu e suficient!
A treia dimineață. Ora opt și jumătate. Comodantul are copii după documente să își pună și în cap. La ora 12 e la ghișeu. Totul pare perfect… doar pare. Comodantul pleacă ținând în mână o decizie de impunere (pe care scrie „olograf” sediu social): în termen de 30 de zile este obligat să achite suma de xx lei.
Acum urmează alte drumuri pentru contestație. Atât comodantul, cât și comodatarul au senzația extrem de neplăcută că, pierzând inutil ore din viață, aparatul funcționăresc din Primăria Sectorului 5 și-a bătut joc de ei.
E legal? Nu e legal? E normal să aștepți câteva ore ca să depui o amărâtă de declarație pe care, în aceeași țară, dar în alt sector al Capitalei, o completezi și o depui în câteva minute? Și cu mai puține docomente atașate? N-am văzut să se ceară nicăieri atâtea acte ca la sectorul 5, după care să te taxeze în plus total aiurea. Sectorul 4 e într-o țară și 5 în alta?
Dar cine să răspundă la întrebările astea? Știu, saitu’ ăla de pe gov.ro, comisia de mărunțit hârtii, Dacian Cioloș, tehnocrații, Maica Tereza, bla-bla, alea. Neah. Nu mai avem nicio șansă. Dacă Vanghelie, care era, nu mai este, dar ai lui funcționari, tot care este, te asupresc pă persoană fizică… aleluia. #napalm și n-am cuvinte.
Sau o întrebăm pe Cumințenia Pământului, când o reveni în posesia neamului care n-a știut să-i aprecieze făuritorul. Poate știe ea.