(debut de senzatie: @trolleruagresiv pe aiurea.eu! #exclusiv)
21 septembrie ’77. incerc sa intru in mafia. intru pe forum si zic: vreau sa intru in mafie!!! qoute me si mi se raspunde: ca sa intri in mafie tre’ sa fii ruda cu john gotti sau gambino. sau macar sa ai un bunic care a ajutat de pe margine la construirea unui apeduct. zic ok, multumesc si apoi trag paltonul pe mine fiindca deja suntem in decembrie. ma urc in dacie si plec sa-mi fac analizele. mi se recoleteaza de sub limba ADN si o bucatica de aluna cu par de pe mana. astept rezultatele cu nerabdare in timp ce plec la cinema sa ma uit la B.D. la munte si la mare. trebuie neaparat sa intru in mafie. sunt prea tanar ca sa imi irosesc potentialul in uzina. se termina filmul. ajung inapoi la spital si zic sarut mana, doamna, rezultatele? mi se ofera un plic de culoarea icterului iar eu zic: “dar ce plic galben”. asistenta n-are timp de prostiile mele. deschid plicul si surpriza: ADN-ul meu s-a nascut odata cu vesnicia, adica la tara. noroc ca bunicul a construit un apeduct in satul meu natal Romazici. fiind la randul meu un romazician, ma pot inscrie in mafie. dar uit ca am o boala terminala si n-apuc decat sa recuperez o datorie insignifianta si mor cu fata intr-un lighean plin cu paste trase printr-un sos de la Adi Hadean.
asteptam in pijamale pe fotoliu. imi tineam un picior peste celalalt picior fiindca eram in propriul camin conjugal. imi fumam pipa linistit, iar in urma mea lasam fum si sunetul: pob-pob-pob. fumam pipa inca de la treisprezece ani cand ma uitam la Casablanca si intelegeam ca la pian n-am sanse sa cant, asa ca m-am apucat de pob-pob. draga mea, ce servim astazi? intrebam cu respectul cuvenit fara a manca fiindca nu se cadea. serbet si oua fierte? putina painica prajita? evident ca ma desfatam in incantatia mic-dejunului alaturi de doamna mea. imi mangaiam mustata, pob-pob-pob, si imi miscam papucul drept in sensul acelor de ceasornic, pob-pob-pob. doamna nu scotea prea multe cuvinte, stiindu-si locul in societatea aristocrata. isi flutura evantaiul in jilt de parca semineul elimina flatulente. milady, posibil ca cele 4-5 vesminte sa fie cauza vapaii pe care o simti in obrajii acestia trasi la tigaie? vai, excelenta, de aceea luminatia voastra este capul acestei odai. bop-bop-bop, draga mea, desigur. acum te rog sa ma scuzi, dar cineva trebuie sa aduca cativa galbeni in casa asta. trasura mea este gata? bop-bop-bop. dar ce nu stia doamna era ca eu duceam o viata dubla. dupa ce coboram din trasura eram doar un vizitiu in valtoarea vantului, a normalitatii. fara bop-bop-bop. un vizitiu stie sa-si mane caii la fel ca un duce sau print:” dii, futu-ti mortii ma-tii, die, ma, n-auzi, ca parizer te fac! numai bice-s dau”. o viata dubla fara remuscari. bop-bop-bop
noiembrie.’99. ma aflu la vama Nadlac intr-o Solenza ruginie. imi frec mainile de frig ce ma cac pe mine fiindca e mai frig decat intr-o reclama la vodka, desi vodka se bea la temperatura apometrului. dar ce stiu eu despre viata, nu? nimic? d-aia matusa-mea imi trage o palma dupa ceafa si ma pune la locul meu. la figurat, vorbind, ca deja eram pe scaunu din dreapta, iar in spate erau doar paturi si zacusca. in Novosibirsk se produc doar paturi si zacusca. pe drum incerc sa fac small talk cu matusa-mea Shvedova. ma intreaba ce ascult in casti. ii zic ca ascult o trupa de baeti. ce trupa de baeti? Directia 5, zic. moment in care ma pocneste de zici ca ar juca tenis si ar avea puncte WTA multe. ma indeamna sa nu mai fiu atat de gay si sa opresc, citez:” cacatul ala”. rusinat, imi las capul in toperdou, nu la propriu, ci spre el si tac. imi zice: noroc ca Academia de Baieti Rai din Ekaterinburg o sa te educe. ajungem pana la urma la Academia de Baieti Rai. matusa ma ajuta sa-mi car bagajele si ma da in primire pe mana domnului Putinsky. matusa ma pupa si ma roaga sa am grija, cand se intoarce sa-mi mai aduca zacusca si paturi sa nu se trezeasca ca sunt si mai fagot decat am plecat, citez:” nutritionist, dj, astrolog, SM specialist”. o lacrima mi se scurge pe unul dintre cei doi obraji pe care-i posed. simt cum ma cuprinde motivatia. domnul Putinsky ma conduce in camera si mi zice:” orice noob sosit la Academia de Baieti Rai trebuie sa stie prima regula, adica tatal ei chiar e terorist si lucreaza pentru noi. spasiba. akinfeev”.