Unii spun despre cameramana care azvârle din picioare de parcă ar suferi de boala vacii nebune că se apăra de refugiaţii care fugeau pe lângă ea ca să nu o pună la pământ (că sărmanilor nu le ardea lor să i-o pună). Ar putea să fie aşa, dar nu era mai sigur să se fi tras într-o parte chiar după momentul când a fost ştearsă uşor de un refugiat disperat care fugea? Adică, mă gândesc că un om cu un minim instinct de conservare nu stă să treacă tăvălugul peste el, dimpotrivă, instinctul îl îndeamnă: Run, Forest! Run! (chiar dacă nu îl cheamă aşa.) Şi dacă Forest Gump a putut să fugă fără motiv, cineva care are un motiv întemeiat o face şi mai abitir. Probabil că susţinătorii individei în cauză au văzut că se apăra pentru că s-au uitat la înregistrare cu al treilea ochi: cel maro.
Acum, hai să încerc să mă fac nu neapărat apărătorul Diavoliţei, cât mai degrabă să încerc o prezumţie de nevinovăţie şi să găsesc nişte explicaţii. Deci, cameramana a dat cu picioarele pentru a se apăra:
- de nişte drone-spion (invizibile, evident) trimise de ISIS, care au înconjurat-o cu scopul de a-i scana creierul reptilian şi de a obţine astfel informaţii pentru teroriştii în căutare de recruţi
- de nişte muşte verzi, la rândul lor refugiate (şi ele invizibile, evident), care, atrase de mirosul de femeie cu cameră în mână, intenţionau să îşi depună ouăle în carnea ei profund xenofobă înainte de a muri epuizate de zborul dinspre Siria
- de vocile din capul ei transformate în vedenii care îi strigau în limba arabă, ea nevorbind niciodată înainte această limbă, fapt ce a înfricoşat-o: Eşti o extremistă! O xenofobă! Să dea Allah să mânânci kurtos kalacs până crăpi!
Pentru faptul că i-a pus piedică refugiatului cu copil în braţe nu am găsit nicio explicaţie, dar cel puțin nu i-a lovit copilul cu pumnul în plex.
Dacă şeful ISIS şi subalternul lui direct s-au uitat la înregistrare, probabil că au rămas muţi de uimire şi admiraţie abia putând să îngaime:
– Beikoiţe, ai văzut ce femeie!
– Da, Marekoae, am văzut.
– Beikoiţe, pe Allah, femeia asta ne dă clasă! Cum de nu ne-am gândit să ne lovim şi noi captivii cu picioarele?
– Marekoae, ai spus că este mai eficient să îi lovim cu patul armei în cap şi cu lanţuri peste muiane, înainte să le luăm beregăţile necredincioase.
– Beikoiţe, m-am râzgândit. De acum le dăm picioare şi le punem piedici. Vreau să recrutăm femeia!
– Marekoae, nu cred că este lucrul cel mai înţelept.
– De ce, Beikoiţe?
– Mi-e teamă că dacă o recrutăm să nu fim în pericol să ne schimbăm numele în Lipsăkoae şi în Bei. Nu ai vâzut că este expertă la lovit cu picioarele? De ce să riscăm să ne slăbim inutil Statul?
– Ai dreptate, Beikoiţe, este mai folositoare acolo, la ea acasă. Ea cu lupta ei, noi cu a noastră, având totuşi acelaşi ţel comun: nimicirea celor care nu sunt ca noi. Plus că aşa îi luăm mai bine prin învăluire.
Un lucru este cert: dacă ISIS ar avea reţineri să o recruteze pe cameramană, câteva sute de mii de români nu ar avea nicio reţinere în a-i trimite acesteia cerere de prietenie pe Facebook.