Să dea naiba în el de televizor! (când vine vorba de Necuratu’ apelez doar la eufemisme ÅŸi nu mă folosesc niciodată de popularu-i ID răspândit la scară naÅ£ională atât pe cale orală, cât ÅŸi scrisă; nu din vreo frică sau din oareÅŸce pioÅŸenie satanistă, ci doar pentru că îmi lipseÅŸte reflexul de a drăcui ritos.)
Deci, repet, chiar dacă fac un pleonasm: să dea naiba în el de televizor! Astăzi l-am deschis iar! Pe ecran se lăbărţa o masă la care stăteau umăr lângă umăr: Premieraşul cel Voinic, Gandalf cel Sur şi fără de barbă al finanţelor, Anonimul de la falimentarul minister al turismului (pe care nu am reuşit să il reperez pentru că habar nu am cum arată, dar îi cred pe cuvânt pe reporteri că era şi el acolo), reprezentanţii patronatelor din turism. Bineînţeles că nu stăteau aşa, ca la restaurant, cu pahare şi farfurii în faţă, ci cu gurile (cu buze pline, subţiri sau pur şi simplu inexistente, cu mustăţi, fără mustăţi sau doar cu un fel de puf juvenil, cu caş sau fără) fixate pe microfoanele în care declaraţiile se spărgeau ca seminţele de bostan şi de floarea-soarelui. Sincer, declaraţiile sunt absolut secundare spre neimportante în acest articol. Altceva mi-a atras mie iremediabil atenţia.
Ei, bine, atenÅ£ia mi-a fost atrasă de faptul că toÅ£i, de la PremieraÅŸ până la cel mai neînsemnat ocupant al mesei (excepÅ£ie făcând persoanele de gen feminin), nu purtau cravate. De sub sacouri, cămăşile cu gulere răsfrânte precum buzele siliconate ale unei starlete care îşi face selfie pentru fanii de pe Instagram păreau să strige lumii întregi un manifest al dezrobirii de sub tirania neagră, tărcată, colorată, (îm)bulinată, odioasă a cravatelor: ”UitaÅ£i-vă la noi! PriviÅ£i-ne! Suntem niÅŸte cămăşi libere, neîncătuÅŸate! Suntem parte fiinÅ£ală a acestor vajnice ÅŸi extraordinare Personalităţi la rândul lor ne(mai)strangulate! De acum, într-o osmoză ÅŸi simbioză totală ÅŸi perfectă, putem să facem împreună cu Purtătorii noÅŸtri lucruri măreÅ£e!” Noroc că eram într-o stare normală de conÅŸtienţă, pentru că altfel aÅŸ fi crezut că mă uit la o secvenţă suprarealistă în care oamenii lui Tsipras vorbesc româneÅŸte despre… turismul românesc. Åži nu doar că vorbesc româneÅŸte, dar mai vorbesc ÅŸi cămăşile de pe ei. Mamă, ce confuzie ar fi fost atunci în ÅŸi pe capul meu!
Cel mai mult ieÅŸea în evidenţă PremieraÅŸul, căruia măcar de această dată nu încerca nimeni nici să îi eclipseze aura ÅŸi nici să pună, eventual, sechestru pe ea. Cu aura aparent intactă, purta o cămaşă albă, imaculată (strălucitoare ca prima zăpadă căzută intempestiv în miez de octombrie ÅŸi de care doar copiii, cu sufletele lor curate ÅŸi inocente, se bucură, în timp ce oamenii mari îl pomenesc pe Necuratu’ ), cu un guler larg, larg, ca zâmbetul ExAlinuÅ£ei DIICOT-ului. Exact, gulerul PremieraÅŸului zâmbea ÅŸi el! Cald, complice, sigur pe el însuÅŸi, uÅŸor spiritual, conÅŸtient că a (re)devenit ceea ce trebuia demult să (re)devină, adică un guler de prim rang ministerial, neconstrâns din exterior de forÅ£a nodului. Gulerul PremieraÅŸului cu statutul proaspăt (re)dobândit trăia iluzia libertăţii ÅŸi a puterii efemere date de absenÅ£a nodului opresor, crezând în naivitatea lui că o mână divină i-a eliminat inamicul pe veci.
Åži totuÅŸi… Rămăsese un rest, un ceva în legătură cu gulerul zâmbăreÅ£ al PremieraÅŸului cel Voinic care nu se îmbuca prea bine în mintea mea luată cu asalt de cămăşile vorbitoare. Dar ce anume? Ceva-ul a început să sară ca o minge Å£opăitoare de ping-pong, iar gândurile, începându-ÅŸi rostogolirea, nu s-au lăsat nici ele mai prejos. Mi-am spus: ”S-o fi simÅ£ind gulerul PremieraÅŸului netimorat ÅŸi liber, dar se pare că nu ÅŸi gât(lej)ul său, pentru că altfel ar fi fost de neconceput să îmi audă urechile aceleaÅŸi fraze auzite ÅŸi parauzite, ieÅŸind din el lemnoase, constipate, optimisto-fanteziste, ambalate însă în aÅŸa fel încât să pară inteligibile ÅŸi pertinente. Este mai mult decât evident că gât(lej)ul nu a ajuns încă la conÅŸtienÅ£a de sine ÅŸi statutul la care a ajuns deja gulerul prim-ministerial. L-o fi împiedicând mărul lui Adam!”
Ceva-ul ieÅŸise la suprafaţă: constrângerile nu vin tot timpul din exterior…
sursa foto2: Agerpres