Onorată Instanţă a Bunului-Simţ,

Aş dori să-mi întemeiez pledoaria finală strict pe argumente de decenţă, raţionamentele juridice neavând loc într-o junglă în care ne-am lămurit de mult că nici măcar funcţionarii competenţi în contencios constituţional nu au mari aptitudini în ceea ce priveşte Dreptul şi aplicarea sa. Fără să aibă legătură cu persoana care va ocupa, după decizia Curţii Constituţionale, funcţia de Preşedinte al României, pledoaria va fi sub forma unor întrebări adresate unei naţiuni (sau 30 de unici, cât are @aiurea) având mari carenţe morale, inconsecvente şi, pe cale de consecinţă, dezbinate.

1. În condiţiile în care una dintre variantele de răspuns de la referendum a fost NU (demiterii Preşedintelul Traian Băsescu) şi, după cum se afirmă de fiecare dată după un proces electoral, „Dacă nu ai votat, nu ai dreptul să te plângi!”, de ce anumite persoane se consumă atâta pentru un proces LA CARE NU AU PARTICIPAT?

2. De ce persoane care au părăsit ţara, neparticipând niciodată, după plecare, la un proces electoral care să privească România şi, mai mult, neinteresându-se niciodată ce demersuri trebuie să urmeze la ambasadă sau consulat pentru a fi considerate ca având o legătură reală cu România (aceasta fiind raţiunea domiciliului), se leagă de menţiunea domiciliului înscrisă într-o carte de identitate aruncată pe undeva, dezbătând problema unui proces LA CARE ORICUM N-AR FI PARTICIPAT şi de ce aceste persoane, în loc să dea exemple (de moralitate) de persoane publice care au demisionat din funcţiile pe care le ocupau ori de rigurozitate (procedurală) din ţările în care s-au stabilit, se comportă tot „ca pe Dâmboviţa”?

3. În condiţiile în care, după reţinerea (iar nu arestarea preventivă) unui medic învinuit că ar fi primit mită, un purtător de cuvânt al parchetului a dat, în faţa camerelor de luat vederi, detalii despre urmărirea penală, de ce este nelegitimă întrebarea (şi, mai mult, considerată „obstrucţionare a justiţiei”) „Care este este scopul „cercetărilor” de amploare din anumite localităţi, investigaţii care, prin al lor modus operandi, nu au cum să fie nepublice”?

4. De ce, nedovedindu-se pe cale judiciară contrariul, este în regulă să considerăm corecte alegerile din 2009, dar suntem povăţuiţi să privim ca pe „cea mai mare fraudă electorală din istoria postdecembristă a României” referendumul din 2012?

5. Dacă pe francezi (de exemplu), cel puţin prin prisma situării în Occident şi a ansamblului de valori pe care le-au moştenit, îi considerăm, în „pofida” faptului că-s cea mai protestatară naţie din UE, un popor civilizat, de ce îi privim (sau i-am privi) ca pe nişte fraieri pe românii care protestează în public?

6. De ce sunt luate în considerare elemente care, raportate la obiectul procesului, datorită situării ulterioare în timp, nu au nicio incidenţă asupra acestuia, sunt neconcludente şi neutile cauzei care priveşte doar pe Traian Băsescu şi felul în care acesta şi-a îndeplinit funcţiile de Preşedinte al României?

7. În condiţiile în care o persoană a fost aleasă de către 5,2 milioane de oameni (câştigând cu o diferenţă infimă alegerile prezidenţiale), iar apoi împotriva sa au protestat (inclusiv la temperaturi de -20° C) persoane în toată ţara, de ce considerăm că 10 milioane (?) de români care nu s-au prezentat la referendum au făcut-o CU SCOPUL DE A-L AJUTA PE ACEST INDIVID?

Vă mulţumesc!
#fdc

Întrucât pledoaria finală nu comportă întreruperi sau întrebări, comentariile sunt închise.


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail