Titlu n-am, dar nu contează

Nu m-a interesat niciodată să devin vreo vedetă (online sau în viaţa de zi cu zi) şi, pentru că n-aş vrea să creadă cineva că mă comport ca una, simt nevoia să notez aici câteva chestii scurte. De-aia am blog, nu?

În primul rând, aş vrea să se consemneze că nu mi-am luat-o în cap, aşa cum s-a exprimat zilele trecute un mărit han blogosferic. M-am scârbit un pic, am îmbătrânit ceva mai mult şi mi-am cam pierdut răbdarea cu care citeam odinioară diverse rahaturi pe net. Ca atare, dacă sunt un pic mai vocal câteodată (pe Twitter, în principal) la adresa diverselor vedete digitale, nu e din cauză că mi-aş fi luat-o în cap, cum înţeleg unii, ci din cauză că mi-am pierdut răbdarea. Nu mai pot citi atâtea mizerii ridicate la rang de mari cugetări filozofice câte citeam odată fără să-mi pocnească ceva la mansardă. Nu mai pot comenta acolo unde argumentele sunt de genul “e blogul meu, deci eu am întotdeauna dreptate, chiar dacă nu vin cu niciun alt argument”. Drept urmare, am luat înţeleapta decizie de a nu mai intra pe unele bloguri care-mi cresc periodic tensiunea peste limita maximă admisă. Problema e rezolvată, sunt zen iar.

În al doilea rând, nefiind eu vreo vedetă prin blogosfera asta, după cum spuneam, onorez lepşele de obicei. De data asta am vreo trei restanţe, din care mai mult ca sigur voi onora două. Le notez aici, ca să nu uit de ele: leapşa cu piticii pe creier de la BLOGmania (e cam veche, sper că nu a expirat) şi leapşa cu advertorialul despre budă, de la TVdece. Sper să mai fie valabile la începutul lunii septembrie, când am de gând să mă apuc iar de aberat mai des pe-aici. Dacă se strică deja până atunci le spăl cu oţet, le fierb un pic, le ambalez frumos şi le vând ca noi, nici o problemă. Am onorat fix un rahat.

În al treilea şi ultimul rând (ca să nu mă întind), reiterez ideea de la începutul aiurelii de faţă, şi anume că nu mă interesează să devin vreo vedetă prin twitto-blogosferă. Asta însemnând că nu mă pasionează băutul berilor 2.0 cu nimeni şi în niciun caz apărutul pe la cine ştie ce tweetmeeturi, paranghelii, emisiuni şi altele asemenea. Prefer să rămân în umbră şi să înţep din când în când, ca un scorpion ce mă aflu.

Concediu plăcut, dacă mai aveţi. La mine abia începe. IRL, că pe blog sunt în concediu de mult timp.

PS: am actualizat tema la ultima versiune, care e cu totul altă mâncare de peşte faţă de înaintaşele ei. Dacă observă cineva vreo problemă şi mi-o semnalează îi rămân recunoscător până la adâncile bătrâneţi ale blogului.