I-aş fi zis poreclă dar, fiind vorba mai mult despre una internautică în ultimii ani, am rămas la nickname. Deci! Astăzi vom povesti, pe scurt, despre originea poreclei (să-i zic aşa, totuşi) claus. Care, evident, vine de la Claudiu, primul meu prenume. Am trei, dar pe ăsta îl foloseşte toată lumea.
Acum circa 108 ani, când eram eu tinerel şi gigălău, aveam o domnişoară care făcea pe şefa la firma unde lucram. De-o vârstă cu mine demoazela, dar trebuia să i ne adresăm la persoana a treia plural, că erau mai multe într-una singură. La ofertă. Domnişoara (chiar aşa-i ziceam) avea, pe lângă o pereche de ţâţe senzaţional de interesante, şi o simpatie pentru mine. Doar simpatie, căci domnişoara îi popula patul şefului şi nu avea ochi pentru măciucile altora. Şi nici alţii bani pentru fofoloanca ei, dar asta e altă poveste.
E, din simpatia asta se năşteau tot felul de glume, alinturi şi porecle. Mă rog, s-a mai născut şi o mărire de salariu, atunci când ea mi-a fost refuzată pe nedrept de cealaltă domnişoară şefă (că aveam două, asta care şi-o trăgea cu italianul şi cealaltă care şi-o trăgea cu arabii; nu, nu lucram la un bordel, vindeam centrale termice), fapt pentru care încă-i port un respect neţărmurit, deşi n-am mai văzut-o de vreo 15 ani. Una din poreclele astea a fost claus. Şi-o fi tras-o cu vreun Klaus de prin Germania (le avea cu străinii) şi îi aminteam de el, încă mai credea în Santa Claus şi voia să mă caute-n săculeţ de cadouri… nu ştiu, cert e că mi-a plăcut cum sună şi, mai târziu, când mi-am făcut debutul pe marile scene internautice, am adoptat claus ca nickname. Cu succes, aş putea spune, am mai întâlnit ceva ţâţoase de când îl port, şi ţâţoasele e viaţa mea, cum ar declara poetul. Mai ales alea care au cam câţi ani aveam eu când am cunoscut domnişoara de m-a botezat. Ahhh… tinereţe, ţâţe fâşneţe!
Cam asta e povestea poreclei pe care o port prin onlainu’ ăsta. IRL m-a botezat o ţâţoasă, pe net m-am botezat singur pentru ţâţoase. Fără absolut nici cea mai mică legătură cu claus.ro, în afara faptului (faptelor?!) că port acelaşi prenume cu şeriful de-acolo şi că sunt, într-o anumită măsură, interesat de acelaşi domeniu – găzduirea web. Habar n-aveam de firma respectivă prin 2004, când am început să mă cred claus pe diverse hub-uri de direct connect (căci pe-acolo am început să mă autointitulez claus, internautic vorbind), şi sunt absolut convins că nici năşica mea cea ţâţoasă n-auzise de ea prin 1995, când mă striga claus din toţi rărunchii pieptului ei voluminos.
Acestea fiind precizate şi trăind cu speranţa că nu mă va mai asocia nimeni cu Claus Web, vă salut cu respect.
Claus Aiurea
CEO aiurea.eu
Frumos preludiu :) dar s-o vedem pe ”nașa” !
Tare-aş vrea şi eu s-o mai văd, dar i-am pierdut urma după atâţia ani.
Deci asa. Avem un numitor comun :-)
Varsta? :D
Acum 108 ani? I.C sau B.C ? Trebuie sa specifi :)) te rog!
Acum 108 ani I.E.B. (inaintea erei blogosferice).
Mi-era tare greu sa cred ca in viata ar fi existat, chia si pentru o secunda, o femeie cu tzatze mici :)))
Oho, destule. De-aia mi-au placut intotdeauna alea cu ţâţe mari :))
Inaintea erei pronografice sefu’ :))
C***t, ai demolat un mit :S
@aiurea :)) @mihaiteodorescu numai la p0rn te gandesti. Nu ai alt scop in viata? :))))
Comments are closed.