Skip to content

Aprilie 2011

Culmea nesimţirii

După ce că mă plimbi de pe un site pe altul, că doar sunt un vizitator unic cu rol în statistici, nu un cititor care caută informaţii complete şi la prima mână pe site-ul unei agenţii de presă, nu-mi oferi decât un rând jumate în plus, şi ăla la futu-i… Read More »Culmea nesimţirii

Flori

Cam ce-ar putea avea în comun pozele de mai jos, în afată de faptul că-s toate cu flori? Câteva lucruri simple: sunt făcute pe la diverse mănăstiri din şi de pe lângă Bucureşti sunt făcute de Paşte sunt făcute de mine NU sunt făcute cu o mizerie de telefon HTC,… Read More »Flori

Unde mă duc când mă-ntorc în timp

Iniţial voiam să povestesc, provocat fiind de nostalgicul Costin, despre vacanţele de vară de la ţară, când dezlegam câinii din lanţ şi, împreună cu verii mei, bântuiam prin ferma din fundul grădinii după un loc în care să aşternem pătura şi să ne tolănim la umbră cu o carte în mână. Şi-a băgat însă drăcuşoara coada şi a povestit despre copilărie şi vacanţe, aşa că eu o să schimb macazul şi o să istorisesc unde mă duc atunci când vreau să călătoresc în timp, nu unde m-aş duce.

Zilele trecute, sărbătoare şi vreme frumoasă fiind, am purces la o mică plimbare motorizată prin jurul Capitalei. Ca de obicei când n-am habar încotro s-o apuc, am ajuns la… Ploieşti. Acolo s-a petrecut un episod din viaţa mea pe care n-am cum să-l uit şi, voluntar sau nu, de câte ori am chef de o scurtă plimbare la volan întru limpezirea minţii, acolo ajung. Rememorez de fiecare dată exact aceleaşi chestii, ca un  veritabil boşorog ce mă aflu. A ajuns să mi-o ia nevasta înainte: “Şi, ia zi, aici, la Casa Albă, ai făcut tu pază la Revoluţie, nu?”

Mă plimb prin centru, îmi aduc aminte de cârciuma de pe magazinul Omnia unde, fugiţi din post cu arma-n cârcă, băusem şi noi un pahar de tărie în preajma sărbătorilor de iarnă. Analizez schimbările petrecute în ultimii ani, încerc să-mi aduc aminte unde stăteam tolănit când s-a împuşcat în picior un căpitan ajuns maior a doua zi, pentru fapte de arme deosebite, şi probabil revoluţionar cu acte-n regulă ceva mai încolo. Îmi aduc aminte şi de ploieştencele cu ochi alunecoşi care veneau seara la noi cu ceai fierbinte şi plecau cu dorinţa de a fi mai îndrăzneţe data viitoare. Amintiri poate banale, dar care au rămas undeva, într-un cotlon prăfuit al minţii mele, şi ies la iveală de câte ori ajung în Ploieşti.

Read More »Unde mă duc când mă-ntorc în timp

Hai la mare de 1 mai!

La bulgari, că e mai ieftin. La ofertă grouponească prin FunDeal. Să facem un mic calcul mai întâi: voucherul este pentru 2 persoane, cameră dublă voucherul se foloseşte în perioada 29.04 – 01.05.2011 – 2 nopţi, deci nu încap mai multe serii hotelul are 140 de camere duble (+ 4… Read More »Hai la mare de 1 mai!

Câteva aplicaţii pentru Android. Alea din primul ecran

Tentativă de leapşa, zic. #peblog, #pebuda, sau in comentariile de aici.

Pentru că am devenit cam maniac cu telefoanele şi alte jucării cu Android, m-am gândit să povestesc un pic şi despre aplicaţiile pe care le am instalate pe HTC Desire, telefonul meu cel mai utilizat. Şi cum să încep altfel, dacă nu cu aplicaţiile cele mai utilizate? Teoretic astea s-ar afla în primul ecran, deşi la mine e cam discutabilă treaba. Am vreo 3 ecrane din care folosesc cel mai des cam trei sferturi din aplicaţii. Iacătă-le mai jos, în poză, pe cele care-mi populează ecranul “home” în momentul ăsta.

 

Zic în momentul ăsta pentru că schimb des softul telefonului, aşa că nu ştiu dacă ele vor rămâne în formaţia asta foarte mult timp, dar în principiu cam pe astea le aleg mereu pentru primul ecran. Aşadar, avem aşa:

Read More »Câteva aplicaţii pentru Android. Alea din primul ecran

Povestea unui nickname

I-aş fi zis poreclă dar, fiind vorba mai mult despre una internautică în ultimii ani, am rămas la nickname. Deci! Astăzi vom povesti, pe scurt, despre originea poreclei (să-i zic aşa, totuşi) claus. Care, evident, vine de la Claudiu, primul meu prenume. Am trei, dar pe ăsta îl foloseşte toată… Read More »Povestea unui nickname

Vine o vreme…

… când tre’ să mai faci o schimbare, două, ca să-ţi vină să intri măcar tu pe blog. Mai o temă nouă, mai o femeie goală… ceva, acolo, să miroasă a nou. Eu mă gândesc la domeniul web. N-ar suna mai bine claudiu.co, să zicem, decât aiurea.eu? Aş fi tot eu, tot aiurea, dar parcă ar mai lăsa loc şi la o idee-două mai serioase. O butoneală de telefon, o aplicaţie pentru Android, o părere mai serioasă despre o chestiune la fel de serioasă, o măslină mai verde. Astea toate printre aiurelile obişnuite, că doar nu m-oi schimba acum, la bătrâneţe, dacă n-am fost în stare toată viaţa. Şi abordate în acelaşi stil aiurea, bineînţeles.

Ce zici? M-ar coafa o schimbare de domeniu sau ţi se rupe-n paişpe, ca şi până acum, de ambalajul aiurelilor mele? :D

Fără legătură cu rândurile de mai sus, o piesă care-mi face pielea mai de găină decât a Andrei Măruţă. A, şi un P.S.: pe Twitter rămân @aiurea până la adânci bătrâneţi. So say we all!
Read More »Vine o vreme…


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.