Am avut ieri, pe Twitter, o mică altercaţie, dacă pot să-i zic aşa, cu unul din copiii teribili ai blogosferei. Mă rog, al unei anumite părţi a blogosferei. Omu’ n-a gustat o glumă făcută de mine şi m-a luat la înjurături. Morţi, organe, mame… arsenalul obişnuit al oamenilor fără argumente şi imaginaţie. Am continuat cu miştoul, viteazul de tastatură m-a înjurat de mamă, aşa că am pus punct printr-un block. Oi fi dat eu în mintea copiilor, dar nu suficient de tare încât să continui discuţia cu cineva atât de retardat.
Ce voiam să zic eu de fapt de am povestit insignifiantul “incident” de mai sus: nu-i înţeleg, frate, nici în ruptul capului, pe ăştia care se enervează şi încep cu înjurăturile. Vrei să mă enervezi şi tu, poate chiar să mă faci de rahat? Ia-mă, nene, la mişto! Dacă te simţi luat peste picior, răspunde cu aceeaşi monedă. Mă vei enerva mult mai uşor decât dacă mă înjuri de morţi. Asta dacă reuşeşti să fii mai miştocar decât mine. Sau dacă înţelegi că eu am făcut mişto, nu te-am atacat. În principiu, n-ar fi aşa greu.
Învăţaţi, copii, să râdeţi, să faceţi haz de necaz, să faceţi mişto de cei care fac mişto de voi în loc să-i înjuraţi. Lăsaţi-i pe-ăia cu probleme reale să fie nervoşi şi încruntaţi. Viaţa e scurtă.
Vrem un nume ! :D
Pai… numele e in tweetul catre care am dat link. Da’ nu ala conta, oricum. Ideea in sine.
where’s the like/share button? :)))
A fost, l-am scos ca arata ca un cur si am uitat sa caut altul :D
pai de asta zic… parca am apasat pe un butonas, baga inapoi ca mi-e lene sa dau cu copy paste :D
Cred că eşti unul din foarte puţinii care ar trebui plătiţi să stea pe twitter! nu vreau sa te perfuzez cu zeamă de slavă, da’ aşa e!
Pai sunt platit. Ma plateste nevasta, prefera sa stau pe Twitter decat sa ma duc la bagaboante.
Iar eu îi mulţumesc! Săru’mânaaaaaaa
:)) Știi care e rolul meu pe Twitter? Când ai senzaţia că spui prostii, citești tweeturile mele și vezi că se poate și mai rău :))
Lasă bre, că atunci când începe RAT la tv, îmi frec mâinele de bucurie că-ţi urmează năzbâtiile. Şi ăsta e doar un mic exemplu. Eu nu sunt un om cu simţul umorului dezvoltat, dar asta nu mă împiedică să gust din al celor care posedă din plin!
Comments are closed.