La volan, în traficul infernal de seară. Sete maximă. De obicei trag la o benzinărie, iau o sticlă cu apă şi-mi văd de drum. De data asta aveam chef să scap de aglomeraţia din  trafic, să respir un pic. Am tras pe dreapta şi am intrat într-o bombă de cârciumă de cartier.

Am luat un ice tea şi m-am aşezat la o masă. Alături, la o masă mult prea apropiată de a mea, un nene. Ştirb, ponosit, cu faţa adânc brăzdată de urmele anilor. Dădea peste cap o sută de vodcă. Şi-ncă una. Se pregătea pentru a treia (de când eram eu acolo, nu ştiu câte mai băuse înainte).

– De ce bei, taică?

– De necaz, domnule, de necaz…

– Şi dacă bei, dispare necazul?

– Nu, dar măcar uit de el.

N-are bani de haine şi dantură, dar bea sută de vodcă după sută de vodcă. Beţiv ordinar, ca mulţi alţii. Prea mulţi.

– Şi mâine când te trezeşti, necazul dispare sau e tot acolo?

– Eh, o iau de la capăt, domnule, ce să fac. Nu dispare necazul, n-are cum.

– Şi ai bani, aşa, să bei în fiecare zi, deşi ştii că nu dispare necazul?

– Nu am, domnule, dar din puţinul pe care-l am mai rup şi pentru asta. Atât mi-a mai rămas.

– Aha, deci e o plăcere până la urmă şi nu vrei să renunţi la ea.

– Nu, beau de necaz. E greu, dar beau şi eu ce găsesc mai ieftin. Mănânc mai puţin şi-mi ajung banii şi pentru vodcă.

– Taică, dacă zici că nu dispare necazul, de ce mai insişti? De ce te distrugi aiurea? Măcar dacă beai de plăcere, aia mai puteam să înţeleg.

Moşul s-a ridicat de la masă şi a venit la mine. M-a privit în ochi şi nu i-am ocolit privirea. Îi dăduseră lacrimile.

– Domnule, să ştii că nu eşti primul care-mi face morală. Beau de necaz, nu de plăcere. Necazul e că mi-am pierdut soţia, fiica şi cele două nepoate în aceeaşi zi, acum doi ani. Accident de maşină. Beau nu pentru că vreau să uit, ci pentru că vreau să le văd lângă mine. Când beau, le văd. Vorbesc cu ele, ele vorbesc cu mine, e aproape ca înainte. Până mă trezesc şi trebuie s-o iau de la cap. De ce-aş renunţa? E tot ce mi-a rămas.

Am tăcut.


Citeste si...


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.

13 Comments

Alex · 11 Februarie, 2011 at 00:28

Damn, poor guy straight face

    Ann · 14 Februarie, 2011 at 18:40

    da…o poveste interesanta…insa exista mult prea multi oameni care beau pana isi beau si mintile de placere si le face viata un calvar si celor din jurul lor…trist nu?

VictorCh · 11 Februarie, 2011 at 08:38

VAI S’-AMAR! FEREASCA Sfantul PE ORICINE de asemenea ‘experienta de viata’! Mai ales pt cineva cu un nivel de educatie mai… limitat, si cu atat mai mult daca are si un psihic mai putin ferm, mai labil, tragedia nu se mai sfarseste… Daca mai are si exemple proaste prin anturaj, poate si amintirea unor scene oarecum similare vazute in pruncie prin casa sau prin vecini, devine de inteles, aproape ‘normal’, ca ‘scaparea’ sa fie cautata la fundul sticlei golite…
Singurul lucru pe care nu-l inteleg (incercand sa vad lucrurile din perspectiva cetateanului in cauza) este: de ce LA CARCIUMA bea? Din articol reiese ca el face sacrificii pt a-si putea permite (financiar) sa bea, iar la crasma (fie ea si ‘bomba de cartier’winking adausul comercial este net mai mare decat daca aceeasi votca si-ar cumpara-o de la vreo “alimentara” si ar bea-o fie acasa (‘in tihna’ (!) ), fie pe o banca in parc (incat sa nu fie cu totul insingurat)…

Off-topic: N-am mai comentat pe-aici ‘de-o vesnicie’ – bine v-am regasit (desi sunt doar ‘in trecere’ si iar ‘dispar’ – etapa din viata prin care trec actualmente nu-mi prea ingaduie ragaz sa blogaresc linistit)! EXCELENT articolul (atat ca subiect, cat si ca mod de abordare SI ca scriitura)!

VictorCh · 11 Februarie, 2011 at 08:40

Erata: ‘Strambaciosul’ din text nu-mi apartine, a citit gresit ‘utilajul’ succesiunea apostrof-paranteza.

Arhi · 13 Februarie, 2011 at 17:52

victor, ca sa nu mai fie singur, de aia bea acolo

Valy · 13 Februarie, 2011 at 18:18

pfff …mda …ce cacat de replica sa mai ai la asa ceva sad

Someone · 13 Februarie, 2011 at 19:16

…poţi scrie un roman pornind de la asa ceva…

WHTZOR · 14 Februarie, 2011 at 02:13

Impresionant! Te rog, lasa-ma sa postez asta pe blogul meu. e o poveste pre emotionanta sa nu o impartasesc prietenilor. ( imi poti raspunde pe twitter @WHTZ0R_ , acolo apar cel mai des)

enzo · 14 Februarie, 2011 at 09:26

Comentarii “clasice”, ca de obicei. Aproape la fel de mijto ca si articolul.

eu · 14 Februarie, 2011 at 14:30

Tipic. Avem impresia ca, daca identificam o cauza a unui comportament, automat avem si o justificare pentru a o arde la fel in continuare.
Articolul e bine scris, dar atat!

aA · 15 Februarie, 2011 at 10:09

e atat de usor sa judeci, sa condamni, sa privesti de sus un om care nu poate sau nu vrea sa se smulga dintr-o chestie. stie el de ce o face si daca nu deranjeaza pe altii, e dreptul lui sa-si bea ficatii.

Mircea Popescu · 15 Februarie, 2011 at 15:21

Bine claus.

Oana · 19 Martie, 2011 at 16:43

Wow sad. Am patit si eu o chestie din-asta si sincer imi doream sa intru in pamant de rusine…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail