Domnişoara Daniela Petrescu, zisă şi Maldita, descendentă directă pe linie lingvistică a regretatului George Pruteanu, mă provoacă la scrijelit ceva pe blog pasându-mi o leapşă. Apreciind eu tentativa dumneaei de resuscitare a blogului aiurea, zic să mă pun pe scris, chiar dacă îmi e cam frică. Ştiu că e atentă la greşeli ortografico-gramaticăloase şi alte virgule când vine pe-aici, aşa că am tendinţa de a reciti de cincizeci de ori cele trei cuvinte scrise cu greu în şapte ore şi  de a le şterge într-un final.

De data asta trag aer în piept, iau tastatura-n poală şi mă apuc de scris, totuşi. Iată cinci chestii mai mult sau mai puţin importante făcute de mine în 2010:

  1. M-am însurat. După lupte seculare care-au durat ani de zile, am zis în sfârşit DA. Cu toţi dinţii. Am zis DA când m-a cerut Angelina Jolie de bărbat, căci n-am avut încotro. Altfel se mărita cu nesuferitul ăla de Brad Pitt, următorul pe lista ei de posibili bărbaţi. Nu puteam s-o las să facă aşa ceva.
  2. N-am dat colţul. Pe deasupra, am împlinit şi o vârstă pe care, sincer, câteodată mă gândeam că n-o mai apuc. Fără nici un motiv, în afară de lipsa Xanaxului şi a cămăşii de forţă, dar aşa mă gândeam. Am ajuns acolo unde n-a ajuns nici Eminescu, FFS! Asta da realizare.
  3. Am scris pe blogul ăsta mai puţin decât în ceilalţi ani. Asta pentru că mi-am pierdut entuziasmul ăla de la început, gen “moamăăă, am blog, ia să scriu pe el absolut tot ce fac/văd!”. E o realizare asta, dacă ne gândim că a scăzut cantitatea de aiureli de pe internet. Sau nu.
  4. Am reuşit să câştig un concurs blogosferic cu un premiu inedit – o pereche de chiloţi Zara pentru zaralele mele. Iată comentariul genial care mi-a adus acest premiu substanţial – click. Acest premiu mă obligă, însă, la pierderea pe drum a câtorva kilograme bune. În momentul ăsta nu intru-n ei, zic, pentru că n-am buci de pomelo ca Makavelis. Aşa zicea o păsărică pe Twitter, nu vă gândiţi la prostii.
  5. Am reuşit, ca şi anul trecut, să nu-mi pierd simţul umorului, indiferent de căcaturile prin care am trecut. E mare lucru, zic eu, sa încerci să ai zâmbetul pe buze în orice situaţie. Să iei viaţa la mişto, cum zicea un amic, ca să nu te ia ea.

Mă gândeam să spun pe-aici şi ce-mi propun pentru 2011, dar n-am nici cea mai vagă idee. Încă-s pe frecvenţa “carpe diem”.

Leapşa merge mai departe către cine vrea s-o preia, dacă mai e cineva prin blogosferă care n-a făcut-o.


Citeste si...


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.

2 Comments

Alex · 30 Decembrie, 2010 at 16:25

Eu știu ce vreau de la 2011 http://alexr.ro/to-do-2011 (spam acoperit, știu laughing ).

    claus · 30 Decembrie, 2010 at 16:28

    Ce să zic, îţi urez succes. Să le tai pe măsură ce le-ai dus la îndeplinire, să ştim şi noi cum stai happy

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail