Ceva îmi scapă (sau rostul biscuiţilor urbani în loc de spaţii verzi)

M-a mai făcut un nene oligofren la un moment dat din cauză că nu înţelegeam ce caută hypermarkăcacăturile în buricul târgului, dar eu tot insist. Azi, de exemplu, mă nedumereşte altă chestiune urbană (sau urbanistică): de ce se înlocuieşte bucăţica de spaţiu verde dintre trotuar şi carosabil cu biscuiţi de-ăia prefabricaţi de cine ştie ce Adriean sau Videan?

Iniţial au îngrădit peticul ăla cu un gărduleţ precum ăla care se vede în jurul spaţiului verde de la bloc. Era preţios, mă gândesc, îl protejau să nu-l călcăm. După care au scos gărduleţul, probabil i-a trebuit cuiva pe-acasă. Acum scot iarba cu tot cu pământ şi pun biscuiţii ăştia ecossaise. Logica operaţiunii mă depăşeşte, precum ziceam. Nu era mai frumos cu oleacă de iarbă, că şi-aşa avem spaţii verzi în ditamai oraşul cât pentru o comună amărâtă? Nu era destul praf în capătul ăsta de Capitală, unde traficul rivalizează câteodată cu ăla de pe centură (tot din motive de camioane, că p-acilea circulă ele când intră şi ies din  oraş, cică; aşa mi-a zis un poliţai când m-a oprit la un moment dat pentru că depăşisem un camion, că pe-aici e ruta lor, eu sunt în plus)? Nu era mai interesantă iarba crescută frumos şi îngrijită de ADP decât va fi aia crescută printre biscuiţii oprescieni (sau piedonieni? trece RATB p-aci, deci zic că oprescieni)?

Din zonă au mai dispărut recent ceva spaţii verzi, dar măcar au apărut parcări şi locuri de joacă în locul lor. Biscuiţii ăştia zău că nu văd ce rost au, poate mă lămureşte cineva mai deştept decât mine. Poate Mister Gâf Deac, dacă tot a mai comentat pe-aici?