Arabella, моята любов. Partea a doua

Personalul ÅŸi antrenul

Tot personalul, începând de la tanti care mătura terasa, trecând prin ospătari, barmani, animatori şi ajungând până la directoarea hotelului, era extraordinar de amabil. Cu zâmbetul pe buze tot timpul, vedeau imediat dacă ai probleme sau nevoie de ceva, strângeau farfuriile de pe mese în paşi de dans, te salutau şi te întrebau de vorbă când treceai pe lângă ei. N-am văzut aşa ceva în România niciodată şi sunt convins că nici nu voi vedea vreodată.

Pentru mine unul nici măcar nu contează dacă erau zâmbete false şi teatru ieftin, starea de bine pe care ţi-o dă un om care-ţi zâmbeşte îmi este de ajuns. De ce mi-aş strica dispoziţia analizând dacă animatorul care mă invita în fiecare zi la diverse jocuri, cu zâmbetul pe buze, era fals sau chiar îşi făcea treaba cu plăcere?

Programul zilnic era destul de variat, potrivit în special familiilor cu copii sau trecute de o anumită vârstă. Dacă ai 20 de ani şi vrei să-ţi fâţâi poponeaţa pe ritmuri house, să stai la hotel ca să vezi un program cu melodii ABBA nu e chiar cea mai bună alegere. Pe la 10 jumătate seara toată treaba se termina însă, deci cam pe la ora când lumea ia drumul cluburilor, aşa că puteai să vezi şi programul de seară de la Arabella şi să dai şi din buric prin PR Admiral Club.

N-am reuÅŸit să particip la niciun joc din program (aveau darts, tir, tenis de masă, tenis cu piciorul, volei, polo, gimanstică în bazin, tae bo etc.), dar am văzut că se înghesuia lumea în fiecare zi, mai ales că aveau ÅŸi premii – diplome de participare, sticle de ÅŸampanie (un vin spumos bulgăresc, de fapt) ÅŸi alte chestii pe care nu le-am identificat. Una peste alta, aveai ce face în fiecare zi în hotel, de la 8.30 dimineaÅ£a, când cântau “imnul” hotelului ÅŸi până pe la 10.30 seara.

Mai multe poze au făcut oamenii care şi-au postat impresiile de vacanţă pe amfostacolo.ro. De citit şi impresiile lor, pe mine m-au ajutat în alegerea hotelului.

Concluzie

Hotelul ăsta merită cu vârf ÅŸi îndesat cele 4 stele din frunte ÅŸi aprecierile pe care le-am citit prin diverse locuri. Merită ÅŸi câteva înjurături pentru parcarea scumpă, alt motiv eu unul n-am reuÅŸit să găsesc. Poate doar faptul că se află în Bulgaria, în loc să fie aiciÅŸa, la Românica, unde am fi avut un internet mai 3G cu trafic inclus ÅŸi minute de telefonie la tarif naÅ£ional, dar poate copiii copiilor voÅŸtri vor apuca ÅŸi aÅŸa ceva.  Zic eu că merită să vă convingeÅ£i cu propriii ochiÅŸori ÅŸi propriile papile gustative că e mai mult decât OK la Arabella, mai ales că preÅ£ul nu e unul exagerat – am plătit în jur de 460 euroi pentru 5 nopÅ£i (2 persoane), cu parcare cu tot. Să vă convingeÅ£i la anul, zic, că acum nu prea mai e cazul (deÅŸi ăştia au sezon până prin octombrie).

_____

Închei această scurtă serie de articole de succes pe care nu le-a citit nimeni cu o întrebare: are cineva idee cum o cheamă pe demoazela blondă şi nemţoaică din pozele de mai jos? E actriţă şi tocmai repeta pentru o telenovelă nemţească pe lângă şezlongul meu, în singura zi petrecută pe plaja din Nisipurile de Aur (restul le-am zăcut la piscină). Părea de o inteligenţă ieşită din comun, altfel nu cred că reuşea să uite aceeaşi replică formată din maxim zece cuvinte de fiecare dată când trebuia s-o scoată din guriţa aia provocatoare de erecţii necontrolate.