Litoralul românesc. Un muribund, ca tot turismul mioritic

Aşa cum am spus şi pe Twitter, concediul ăsta l-am petrecut tot pe litoralul bulgăresc. E al treilea pe meleagurile respective şi am ajuns să mă simt din ce în ce mai bine. În primul an am petrecut doar o sâmbătă şi o duminică la vecinii noştri cu ceafa groasă şi castraveţi vârtoşi. Nu prea mi-a plăcut. Hotelul era infect, de 3 stele obosite rău. Un fost hotel comunist din Nisipurile de Aur, deh. Staţiunea, în schimb, mi-a plăcut, dar n-am avut timp s-o studiez în amănunt. Ah, şi mi-a mai plăcut Balcic, pe care am apucat să-l vizitez ceva mai mult decât Nisipurile.

Anul trecut am fost tot în Nisipurile de Aur, la all inclusive light. Hotel Sofia, de 4 stele. Camera mişto, mâncarea modestă, sucurile infecte, cam departe de plajă. Am apucat să văd şi staţiunea, m-a impresionat cum ştiu bulgarii să vândă şi cel mai mic rahat. Una peste alta, concediul a fost mişto, dar cam scurt.

Anul ăsta am fost 5 nopţi la ultra all inclusive. Hotel Grifid Arabella, tot Nisipurile de Aur. Superb. Divin. CONCEDIU. O să-i dedic un  articol mai amplu zilele astea, acum vreau să povestesc drumul de întoarcere. Mai exact, despre cum  ne-a mâncat în cur să trecem un pic şi prin staţiunile noastre la întoarcere.

Şi-am început cu Olimp, o staţiune pentru care nevastă-mea are sentimente deosebite. Şi-a petrecut mare parte din vancanţele studenţiei pe-acolo. La celebrele hoteluri Panoramic, Belvedere şi Amfiteatru, unde ajungeai numai cu pile grele şi şpăgi grase. Hoteluri celebre, foarte căutate, pline de străini şi securişti pe vremea Împuşcatului.

E, acolo m-a dus şi anul ăsta, după ce nu mai fusesem prin zonă de vreo 10 ani, dacă nu mai mult. Şi-am zis noi să ne plimbăm un pic pe terasele dintre hotelurile respective, să bem un frappe la Mimoza şi s-o ardem un pic pe faleză, poate mai prindem un pic de soare înainte de a ne retrage la depoul bucureştean.

Mare greşeală! Muierea, sensibilă şi nostalgică fiind ea, ca o muiere, a vărsat chiar câteva lacrimi în amintirea mândrelor hoteluri de odinioară. Hoteluri care acum sunt nişte vagi umbre a ceea ce au fost odată, undeva la 2000 de ani lumină (înapoi) faţă de ceea ce am văzut la bulgari. Recepţia şi holurile arată ca în anii 80, lifturile trag să moară sub povara zecilor de ani de când fac curse între etajele altădată pline de turişti, azi mizere şi pustii.

Terasele, cârciumile unde se făceau emisiuni televizate la începutul anilor 90, magazinele pline de trendinezi odinioară, totul e azi pustiu şi trist. Şi era o zi frumoasă, ultima din luna august a lui 2010. Şi sâmbătă pe deasupra. Locuri pustii şi triste, în ultimul weekend cu plus 30 de grade din anul ăsta.

Nu mă mir, însă. Pentru ce să vină turiştii în Olimp? Pentru hotelurile Amfiteatru şi Belvedere, altădată mândria staţiunii, azi nişte modeste hoteluri de 2 stele? Pentru hotelul Panoramic, care are aceeaşi vedere superbă la mare ca şi celelalte două, astăzi închis şi aflat în paragină? Pentru ce să vină în Neptun? Pentru hotelurile degradate, care n-au beneficiat de nicio îmbunătăţire în ultimii 20 de ani? Obişnuit fiind în ultimele zile cu forfota de la bulgari, la noi n-am văzut nimic care să atragă turiştii. Nicio roată din care să vezi toată staţiunea, ca la Nisipuri. Nicio fată zâmbăreaţă care să te invite la masă în localul în faţa căruia stă postată în fiecare zi. Niciun magazin de suveniruri din care să poţi cumpăra ceva care să-ţi aducă aminte de România şi să te facă să te întorci şi la anul. Doar câteva ţigănii de magazine cu ţoale chinezeşti din Europa, din care răsunau ceva manele live. Şi un Springtime gol, în care altădată asudai cu orele în aşteptarea rândului la coadă, ca să comanzi o şaorma sau ceva mâncare gătită ieftină şi bună. Gol. Doar trei cocalari înjurându-se la la uşa cortului şi noi, nişte amărâţi de nostalgici care altădată se simţeau la Neptun ca pe Coasta de Azur.

Ne-am mai plimbat un pic şi prin Jupiter şi Cap Aurora, unde am remarcat doar lipsa turiştilor şi Hotelul Opal, singurul care pare a fi mai de Doamne-ajută. Ah, şi unde-am aflat că Neptun-Olimp se află tot în administrarea statului român, de-aia arată aşa jalnic. Multmuim doamnei Udrea pentru asta şi celorlalţi habarnişti care s-au perindat la conducerea turismului românesc în ultimii 20 de ani.

Probabil că lucrurile stau altfel la vilele cu piscină construite în ultimii ani sau prin hotelurile mai spălate din Mamaia şi împrejurimi, unde s-au băgat ceva bănuţi privaţi întru desfătarea turiştilor cu conturi bancare grase, dar mă întreb de ce dracu lăsăm în paragină hotelurile celebre de altădată şi construim în schimb staţiuni all inclusive? De ce n-am făcut cadou investitorilor străini complexul Panoramic-Amfiteatru-Belvedere, să facă un resort cu o superbă vedere la mare care să se pişe pe hotelurile bulgarilor şi ultra all inclusive-ul lor? Poate ne spune doamna Nuţi de ce locurile altădată pline de turişti străini, dornici să arunce cu dolarii în stânga şi-n dreapta pentru a se simţi bine, sunt astăzi închise sau mizere, iar noi visăm la staţiuni all inclusive construite de la zero.

În încheiere, dedic pozele de mai jos nostalgicilor care încă-şi mai petrec concediul pe litoralul românesc, pe care vreau să-i mai întreb doar atât: de ce?