Ziua în care bunul simţ a fost condus pe ultimul drum
Bunul simţ al presei, al televiziunilor în special, dar şi al nostru, al celor care le consumăm produsele urât mirositoare.
Bunul simţ al presei, al televiziunilor în special, dar şi al nostru, al celor care le consumăm produsele urât mirositoare.
Acum ceva timp i-am zis unei dudui, din greşeală, că femeie regulată, în loc de femeie în toată regula. Era o discuţie oarecum încinsă, despre o a treia persoană care o cam lua de proastă. E, tuta de mine s-a trezit să-i ţină isonul, zicându-i că e femeie în toată… Read More »Regulată-n toată regula
… in viata fiecarui mic intreprinzator (ca sa nu zic antreprenor, ca aia-s o specie mai evoluata) cand ii vine sa-si bage maciuca-n Boc si taxele lui si sa-si caute un loc de munca. Macar nu se mai intreaba la fiecare sfarsit de luna/trimestru de unde scoate bani pentru TVA, pentru impozitul minim si pentru alte chestii-socoteli pe care le datoreaza statului roman, fie ca face sau nu profit.
Intrebarea e: unde? Ca praful asta e cam peste tot…
Foarte darnică ministressa noastră, doamna Nuţi Cocoş. Să se ducă ea la sinistraţi cu ciocolată şi pantofi cu toc… asta demonstrează o mărinimie ieşită din comun. Aş dori să-i propun, pe această cale, ca data viitoare să le împartă diafragme, gel pentru sex anal şi ceva cătuşe cu blăniţă roz.… Read More »Prea darnica Nuţi şi mirificele-i daruri
Un prieten bun m-a rugat odată, la o bere, să-i fac o caracterizare cât mai succintă. M-am scărpinat în creştetul capului preţ de vreo 6,28 secunde, după care i-am zis că el e ăla care vede mai mereu mizeria de sub preş fără să-l ridice. Şi că ar putea s-o ignore, având în vedere că nu e mizeria lui, dar n-o face niciodată. Că el e cel care nu poate trece peste nenorocitul de preş sub care au îndesat alţii gunoiul, fără să vadă exact ce fel de şi mai ales câtă mizerie e acolo.
Nenorocirea mare e însă că asta îl afectează. Se gândeşte la microbii care se vor răspândi din gunoiul ăla, la molimele pe care aceştia le vor cauza, la preşul care va putrezi din cauza gunoiului de sub el. Toate astea îl afectează, în mod ciudat, mai mult decât pe cei implicaţi direct în mizerie. Suferă, în prostia lui, mai mult decât toţi cei care au luat sau vor lua vreodată contact cu gunoiul respectiv şi mai ales cu efectele lui.
Cam asta i-am zis. A zâmbit, a cerut nota de plată, mi-a aruncat un «‘te dreacu’ de filosof» şi a plecat. Şi dus a fost, dar din momentul ăla am început să văd eu gunoiul de sub preş. Probabil în locul prietenului care, eliberat de responsabilitatea respectivă, s-a hotărât să nu se mai apropie de preşul nimănui şi să-şi trăiască viaţa.
Această minunată primă pagină aparţine unui manuscris original al unui jurnal de copil tembel*. Ghiciţi cine era copilul şi dacă a ajuns vreun Topârceanu sau lăcătuş mecanic cu masterat.
Butonând telecomanda în căutarea orelor de somn pierdute aiurea, dau peste un circ de zile mari la Televiziunea Poporului: cerşeală televizată. În rolurile principale: viitorii alegătorii ai lui Diaconescu, spunându-şi oful şi apelând la mila cui se nimerea. – Bună seara, domnule Diaconescu. Suntem doi orfani săraci, nu ne-am cunoscut… Read More »Burta goală, buzunarul plin. Cu telefoane mobile
N-o să ghiciţi niciodată de la cine, fac pariu.
aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.