Butonând telecomanda în căutarea orelor de somn pierdute aiurea, dau peste un circ de zile mari la Televiziunea Poporului: cerşeală televizată. În rolurile principale: viitorii alegătorii ai lui Diaconescu, spunându-şi oful şi apelând la mila cui se nimerea.

– Bună seara, domnule Diaconescu. Suntem doi orfani săraci, nu ne-am cunoscut părinţii niciodată şi trăim din mila unor bătrâni care nu ştim  cât ne vor mai putea ajuta. Dacă aveţi posibilitatea să ne ajutaţi, dumneavoastră sau telespectatorii dumneavoastră, vă mulţumim din suflet.

– Da, sigur, zise viitorul Preşedinte al României, Mogulul Poporului. Lăsaţi un număr de telefon.

– Zero şepte şase cinci….

La microfon trece o tânără cu privirea împrăştiată. Nu cred că de la aurolac.

– Domnule Diaconescu, n-am nici cu ce să mai ajung acasă, am vândut televizorul ca să vin la dumneavoastră. Am mama bolnavă de TBC, trei fraţi mai mici bolnavi de gâlci, două bunici moarte după Alain Delon şi trei pisici în călduri. Ajutaţi-mă şi pe mine cu ceva, cu orice, cu oricât, da’ în euro să fie, că leul…

– Bineînţeles, cum să nu. Un număr de telefon?

– Zero şepte doi cinci…

Şi-au mai venit, pe rând:

– un nene care voia să cînte o manea pentru domnu’ Dan, compusă exact în clipele în care acesta era încarcerat pe nedrept. Nu voia mare lucru, doar ce are fiecare pe acasă, eventual o sticlă de vinars de-ăla bun, să-i revină inspiraţia. Zero şepte doi doi….

– un cetăţean deosebit de amărât, cu 5 copii acasă, fătaţi din doi în doi ani de Joiana, văcuţa familiei. Deh, ochii văd ditai gaura, inima cere… Zero şepte cinci trei…

– două cumetre în pragul falimentului, cu câte cinci credite neperformante de căciulă. Nu mai aveau săracele nici după ce bea apă. Zero şepte patru cinci…

– alţi cetăţeni săraci lipiţi, cu diverse probleme. Zero şepte doi patru… Zero şepte cinci doi… Zero şepte şase şase…

Lume amărâtă. Pensii mici sau deloc, salarii mizere sau absente, ajutoare de şomaj insuficiente pentru cei 13 copii de acasă. Dar toţi cu telefoane mobile, că doar nu poţi cerşi aşa, aşteptând sms-uri prin porumbei călători.


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.

5 Comments

brontozaurel · 6 Iulie, 2010 at 16:53

Am renuntat la telefonul fix acum 4 sau 5 ani pentru ca ma costa de doua ori mai mult decat mobilul. Nu stiu cum mai stau lucrurile acum, dar atunci mobilul a reprezentat alternativa ieftina si flexibila. Mobilul e vreo 25 lei/ luna. Sunt unele telefoane pe care pur si simplu le primesti cadou daca-ti faci abonament (oricum nici altfel nu costa peste 15 lei). Si nu spune nimeni ca telefonul trebuie schimbat la x luni. Mama are si acum acelasi Siemens A50 din 2003 (de acum 7 ani).

Daca depui un CV undeva trebuie sa treci acolo o modalitate de contact rapid. Nu doar adresa, ca nu cred ca-ti scrie cineva scrisorica sa te cheme la interviu. La interviuri am fost chemata mereu telefonic.

Poate pateste cineva din familie ceva, poate ai nevoie sa suni sa chemi o ambulanta. E adevarat ca, daca e ceva urat de tot si n-ai telefon, iti calci si pe mandrie si pe orice si te duci la vecinu’ si in miez de noapte sa te lase sa dai un telefon de urgenta. Tin minte cand eram eu mica in scoala primara si asa stateau lucrurile si la noi. Ai mei dadeau numarul vecinilor si asa aflau de ex de un deces sau ceva de genul asta.

claus · 7 Iulie, 2010 at 03:23

Mobilul a ajuns o necesitate, dar parca prea exageram. Si ma dau pe mine drept exemplu negativ: car 3 mobile dupa mine si majoritatea ma suna doar pe unul. Astept cu interes cartela cu minim 3 numere pe ea, ca sa mai scap de aparate.

Shmen · 7 Iulie, 2010 at 11:41

Sincer sunt staul de astia cu telefoane mobile de zeci de milioane si nu au bani sa sune … ma nu ii inteleg si eu am un telefon destul de asa dar mereu am avut bani si atunci cand aveam 3310 am avut bani pe el sa sun , nu m-am milogit de unul si de altul . Cat despre sa am mai mult telefoane la mine mi se pare o tampenie pe care o urasc , am un singur nr de telefon de 10 ani asa ca cine ma cauta sigur gaseste la cineva nr-ul.

Costume de inchiriat sau cumparat · 7 Iulie, 2010 at 18:07

domne, poate sunt cam obosit la ora asta. Vreau sa mi se explice si mie ceva: cersatorii din articol au primit ceva?!? nu intreb ca sa ma duc si eu repede la otv ci deoarece sunt curios daca acest post incurajeaza milogirea! mai nou imi cer fel si fel de elemente tigari pe strada si daca ii refuz uneori beneficiez de injuraturi calde si din suflet… ( inca n-am priceput… de ce nu se lasa de fumat? ).

claus · 7 Iulie, 2010 at 22:45

N-am avut rabdare sa ma uit pana la sfarsit, dar cred ca au program de milogeala in fiecare seara acum, de cand a anuntat DD ca vrea la Cotroceni.

Comments are closed.


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail