Paraliile sint acele katimerini sau aghialii unde fericirea se numeste simplu – ol inclusiv cu numai o suta enspe euro, doua saptamini. Paraliile ne-au dus si adus faima. Conform zicalei “pe banii mei si-n concediu fac ce vreau eu”, am facut si scandal, si gratare, am mai si pizduit autohtonii prosti care “lasa misule ca ce-a facut copilu’, ca tot nu intelege astia ce e aia” si alte citeva lucruri la fel de pitoresti, care sa aduca aminte cu bucurie si placere concediul.
Am dus acolo, in soare la mare, manele dragi si deochiate, traite cu volumul la maxim, sa faca toti dusmanii pielea de gaina. Slapii si puta goala a copiilor, prosopu’ cu be em veu, mereu prezenta punga de plastic umpluta cu potol la micu’ dejun – ca doar am platit ol inclusiv ! – umorul tipuriturilor cu “fane, uite-o si pe aia ce cur are !”, pe toate le-am dus in paralii. Transformindu-le incetul cu incetul in locuri unde totul e posibil si permisibil. Ca sa ne simtim peste tot acasa …
Eu nu am fost inca in grecia, dar cand am fost in turcia am preferat sa merg intr-o statiune un pic mai scumpa decat sa merg intr-o statiune plina de romani, si eu cred ca a meritat
din pacate asa e, in loc sa mai aducem ceva civilizatie de prin cele tari, am manelizat tot ce s-a putut.
Comments are closed.