Urmăream, mai deunăzi, două chestii în paralel, una pe net și cealaltă la televizor: un pornache, ceva cu Pierre Woodman și niște domnișoare pe care le iniția în tainele amorului pe din dos, și o emisiune la Realitatea TV, ceva cu criză, scăderea salariilor, creșterea taxelor, greve și alte manifestații.
Cum eram, bineînțeles, mai atent la pornache, am observat un fel de șablon, un “pattern”, dacă-mi e permis, pe care-l urmau domnișoarele din filmul respectiv: cât aveau balaurul la gaura cea veche și umedă, cam toate gemeau, gâfâiau și făceau ca mâțele în călduri; le plăcea, deh, cum e și normal. Cum scotea nenea Pierre șarpele și-l îndesa, ușurel, mai la întuneric, fetele începeau să țipe. Unele, probabil mai strâmte, chiar să urle. Câteva secunde, după care amuțeau brusc. Băi, se lăsa o liniște de credeam că mi s-au dus boxele de la laptop. Un pic mai încolo, după ce-și croia monstrul din pantaloni drum prin hățișurile chipurile virgine ale colonului și-i împrumuta dimensiunile lui, începea iar veselia. Și dă-i, și luptă, și geme, și ah, și oh.
Cum urmăream, cam trei secunde odată la cinci minute, și dezbaterea de la tv, suprapunând astfel niște momente fierbinți cu niște discuții înfierbântate, am realizat o chestie: bugetarul român de lux seamănă cu domnișoarele din filmul lui Woodman. Da’ perfect, nu așa. Când se măresc salariile, se inventează sporuri de zâmbet, crește punctul de pensie, se subvenționează diverse treburi, se inventează agenții guvernamentale și posturi bine plătite, bugetarul geme de plăcere și se umectează tot. Cheltuie mici averi în Carrefour, pe curpapir de-ăla scump și frumos mirositor, își cumpără mașini de mogul, în leasing pe 10 ani și plătind avansul din prima pentru șosete curate, chițăie, gâfâie, are orgasm necontrolat.
Când se pune problema reducerii cheltuielilor, respectiv a salariilor nesimțite pe care majoritatea le încasează pentru a plimba trei hârtii de colo-colo, îl apucă țipatul. E și normal, cui îi convine să ia bani mai puțini, chiar dacă știe că-i ia degeaba? Doare, ca și sexul anal. La început, că pe urmă se lasă liniștea. Nu s-au putut micșora pensiile, s-a mărit TVA-ul. “Ne-am dus dracului”, gândește bugetarul. “25% mai puțin la salariu, 5-10% în plus la prețuri, asta e, bine că n-am rămas fără loc de muncă. Mai bine tac.” Și tace o vreme, renunță la Zewa, Ford și Mușchi Azuga, își revine financiar, că s-o fi micșorat el salariul, dar s-a mai inventat un spor pentru vreme însorită, după care începe iar chițăiala și huzurul. Pentru că bugetarul român de lux, căci despre el e vorba, nu de amărâții cu 5-600 de lei salariu, cade mereu în picioare. Se desființează, la presiunile unora și altora, câte o agenție guvernamentală, se înfințează la un moment dat, pe șestache, alta.
Există, însă, și o mică diferență: în filmul lui Woodman, toate domnișoarele înghițeau la sfârșit. În viața de zi cu zi înghițim noi, fraierii. Bugetarul de lux scuipă mai încolo, se clătește în gură și-și vede liniștit de treburi. Are salariu mare de încasat, șpăgi de luat, alegeri de câștigat…
E meserias sa fii bugetar, nu ai stresul ca poti fi dat afara, cel putin eu nu am vazut bugetari concediati de adevaratelea prea multi, doar sunt mutati sintr-un post in altul
uni romani sunt idioti cum fac rost de bani ii arunca pe prostii …
@Shmen
nu doar unii, majoritatea….din pacate…
@Ginecologul
si ce daca te da afara? cred ca au trecut demult vremurile in care se vroia stabilitatea locului de munca, Acum se vrea a se demisiona si a merge din an in an spre ceva mai bun… altfel de plafonezi (mai ales la stat)
@Ginecologul
Sa stii ca nu intotdeauna e asa meserias sa fii bugetar. Gandeste-te la o familie in care amandoi sunt profesori. Nu crezi ca le cam da in cap acum?
@Laura
Bugetar sau nu, e cam naspa acum sa fii dat afara.
Comments are closed.