Ea. Un pic sarita de douazeci, bruneta – atentie, nu blonda ! – bine siliconata, imbracata-dezbracat, vorbeste la telefon de zor, subliniindu-si cuvintele iesite din gurita tip inimioara-tuguiata cu gesturi largi de mina dreapta. Atunci cind nu explica cu mina si-o foloseste la aranjatul parului, al unui suvite probabil vesnic rebela, acum insa mai mult ametita de curentul intrat pe geamul lasat la maxim. Geam de be-am-veu.
El. Pina-n treizeci. Camasa gri. Zimbeste, desi coloana se intinde probabil pina dincolo de Romana. Cotul si-l sprijina pe portiera la care geamul e lasat la maxim. Geam manual, de nova.
In be-am-veu, pe locul mortului cum se zice, unu’ aproape mort. Ochelari de soare, esarfa de matase. Grizonat, acum vreo zece ani. Azi, vopsit roscat-coada-de-vulpe. Zimbeste, se baga in seama si, din cind in cind, trimite cite o bezea catre nepotica de la volan. Si el are pielea fetei trasa bine de vreun doctor dupa urechi. Tot in be-am-veu, ca e incapatoare, un bubico alb tip “sa-i faci baie in ibric” se baga in seama cind la mamita, cind la conasu’, intre doua ghidusii pe bancheta din spate si ceva subtirel care sigur se vrea latrat.
In spatele novei un prichindel cu ochelari de vedere mari si rotunzi. Ii merge gura de doua semafoare incoace si inca pare departe de sfirsit. Se agita, se ridica in picioare si, din cind in cind cuprinde cu minutele gitul barbatului cu camasa gri intr-o imbratisare care ii face atita placere incit in timpul ei inchide ochisorii. Barbatul ii raspunde, il priveste in retrovizoare si zimbeste. Fericit.
In timpul asta, in be-am-veu bubico si mumia se baga in seama la bruneta care a terminat cu telefonul. Bubico se alege cu un dos de minuta cu bratari mari gitanesti iar mumia cu o imbrinceala scurta. Nepoata e nervoasa, nu ajungea ca o fute mumia, ciinele asta ii mai lipsea pe cap ! Tuguie si mai mult buzele si, ca supliment, incrunta si sprincenele.
In nova ochelaristul mic cotrobaie prin ceva ce aduce a ghiozdan. Barbatul zimbeste relaxat privindu-l in retrovizoare. Pustiul zvirle geanta, sare in picioare si, peste spatarul scaunului din fata ii baga barbatului un caiet sub ochi. Mai exact, il lipeste de fata barbatului, care e clar ca nu poate vedea nimic de la distanta aia. Ia caietul cu mina dreapta si se uita atent in el. Si continua sa zimbeasca. In timp ce ochelaristul mic sta linistit asteptind ceva. O mingiiere pe cap, asa ca pentru baieti, nu din aia dulceaga pentru fetite vine de la barbatul de la volan. Iar pustiul isi face din nou minutele fular in jurul gitului lui. Si inchide ochii sub ochelarii mari si rotunzi …
….
Ne miscam din nou. Din dreapta tisneste claxonind un be-am-veu inchis la culoare. Dupa el, soferul unei nove, zimbind, imi face semn ca pot sa-i trec in fata. O fac si-l mai privesc o data in retrovizoare. Un fericit in criza. Si n-are be-am-veu …
Unora le trebuie atat de putin ca sa fie mai bogati decat toti bogatii lumii…
.-= Ultima însemnare a lui Neamtu’: Mic, dar frumos. Daca as fi orb, as sti… =-.
Depinde. E posibil ca lucrurile sa nu stea deloc asa. De foarte multe ori vedem doar ceea ce vrem sa vedem si ii incadram pe cei din jur in aceleasi tipare vechi. Pentru ca ne e mai simplu asa. Pentru ca ne-ar contrazice intreaga ratiune de a fi sa acceptam ca lumea din jur nu se rezuma doar la aceleasi clisee vechi si ieftine.
.-= Ultima însemnare a lui brontozaurel: cum sa [nu] pierzi trenul. sau cum [nu] se autofaulteza CFR-ul =-.
Parca mi-ai luat blonda .. pardon, vorba din gura cu bruneta aia siliconata. Are martisor?
Comments are closed.