Gheorghe. Ilie Gheorghe. Sofer la Cobalcescu. Ghidul meu din seara asta cind, avind bagaj si masina in revizie, mi-am permis un taxi. Ca-n vest …
La bulivar, birjar … si plecam. Omu’ e linistit. Si calm si mai batrin ca mine. Potoleala asta a lui dureaza doar pina pe pasarela chinezeasca a Piperei. Acolo unde tisneste pe contra-sens, frineaza brusc sa nu se sifoneze cu aia care circula normal, face un stinga-dreapta-stinga din covrig si hopa-sus pe trotuar. Unde o calca zdravan … Iesim, eu transpirat si el relaxat, din nou in sosea, forteaza un pic, tiru’ ala mare se opreste aplecind cabina amenintator in fata si gata … sintem din nou pe drum, regulamentari si siguri …
… Si incepe … povestea sistemului de incalzire revolutionar, “doar cu un pelet si jumatate pe zi”, cu care va dota casa parinteasca din Magurele si apartamentu’ de patru camere din Militari … Pe la ambasada chineza ma intreb daca nu cumva am facut meningita de nu mai pricep nimic. Pentru ca, efectiv, nu pricep nimic !… Gheorghe insa, o baga pe-a lui … Injectoare, invertoare, convertoare, astea din urma d’alea mici si economice, tubulatura … scapa si Octavia gri de la Herastrau, si Mini-ul cu pitipoance snec-atacate, scapa pina si corporatistii in costume si cu leptopuri de pe trecerea verde de la Aviatorilor. Sau evanghelisti … Ca seamana, doar ca astia din urma au ecusonu’n piept … Scapa cu totii, eu am facut deja gaura in podeaua masinii cautind pedala de frina de pe dreapta, ma doare ingrozitor capu’ napadit de ginduri sexuale ne-ortodoxe cu tevaraia lui. Cu tubulatura …
Ajungem, platesc, imi iau geanta si saxofonu’, dau sa trec strada … taxiul opreste la citiva centimetri de picioarele mele. Ma uit timp la sofer … un batrinel aparent simpatic ! Tubulatura ma-tii …