Curaj, găină!

De câteva zile văd tot felul de feţe dubioase prin scara blocului. Paraşute fumând chestii cu arome dubioase, cocalari gelaţi cu priviri pierdute şi alte arătări asexuate despre care nu-mi dau seama din ce categorie fac parte. Bine, în cartierul meu e ceva obişnuit, dar de la o vreme parcă prea se adună toţi pe amărâta de scară unde vieţuiesc şi eu.

Om prevăzător şi fără dorinţa de a căpăta un buzunar în plus pentru a le asigura arătărilor banii de haş, grăbesc pasul când îi văd, descui rapid uşa şi mă parchez în somptuoasele-mi apartamente, unde-s cam singurul sărit de pe fix, deci în siguranţă.

Aseară mă întâlnesc cu tanti Aglaia (nume fictiv, habar n-am cu o cheamă), vecina ştie-tot (genul care spionează pe vizor orice mişcare şi dă ştirile de la ora 5 în bloc). Supărată nevoie mare cucoana, văzuse doi drogaţi care-şi penetrau venele-n scară şi se luase după ei. Ea şi câinele din dotare, un caniche care abia-şi târăşte băşinile din cauza bătrâneţii şi a unei paralizii de care a scăpat ca prin minune.

– Futu-i în gură să-i fut, se drogau în scară, nenorociÅ£ii! Când le-am zis că sun la PoliÅ£ie au fugit, m-am luat după ei dar nu i-am mai prins.

Am rămas oarecum mască, gândindu-mă că de obicei eu mă preling uşor pe lângă ei şi mă baricadez în casă, în timp ce cucoana Aglaia, femeie pe la 60 de ani, cu un caniche mâncat de sciatică şi bătrâneţe, îi fugăreşte şi-i ameninţă cu Poliţia.

–Da’ vecinu’, zic, vecinu’ poliÅ£ai de ce nu-i goneÅŸte, că doar e meseria lui?

– E meseria lui pe dracu’, zice Madame Rambo, ăsta nu se bagă, îi e frică să nu-i spargă maÅŸina.

E drept, acum câţiva ani, când am rămas fără roata de rezervă la maÅŸină, nici vecinu’ ăsta ÅŸi nici un coleg de-al lui care stă prin zonă nu s-au obosit să mi-o găsească, deÅŸi se jurau că ÅŸtiu cine e făptaÅŸul. Da’ nu asta voiam să zic prin aiureala asta, ci să întreb altceva: de când a ajuns, frate, găina mai curajoasă decât cocoÅŸul?