Februarie 2010

Ăsta, zic, aiurea.eu. I-am decernat, în timp ce mă scremeam apocaliptic pe veceu, premiul “Şifonier” pentru întreaga activitate şi i-am înfipt între taguri insigna “Agramat de Excepţie”. După modelul “Scribbler” şi “Scriitor de Excepţie”, n-am inventat eu apa caldă.

Dacă treaba cu agramatul e cât se poate de clară, “Premiul Şifonier” necesită oareşce explicaţii. În mezozoic, când eram eu de-o şchioapă, mă ascundeam în şifonier şi scriam tâmpenii (literatura mea de sertar a fost, de fapt, literatură de şifonier). Mă ascundeam ca să nu citească nimeni ce aberam, probabil, altfel aş fi ajuns la tratament psihiatric de mic. Acum am evoluat, scriu cam aceleaşi tâmpenii dar la birou, cu un scaun directorial (mâncat de pisici, pe alocuri) între buci, o  mână pe mouse şi cealaltă alternând între două destinaţii: tastele pline de firimituri, pe care le maltratez ca să public tâmpeniile astea, şi spaţiul dintre buci, în care mă mănâncă atunci când îmi vine inspiraţia.

Aşadar, simţind lipsa unor distincţii care să confere prestanţă, relevanţă şi plenipotenţă acestui blog, i-am decernat premiul amintit mai sus (eu nu-l meritam, să-l ia blogul). Cine vrea să preia modelul, pe sistem “leapşa noastră şi mândria, stârneşte inspiraţia (cu accent pe al doilea i)”, este rugat să o facă. Estimez însă că insigna o voi purta numai eu, restul sunt toţi scriitori. De excepţie.

PS: Se oferă cineva să procreeze insigna “Agramat de Excepţie” în Photoshop sau alte MS Painturi? Abia aştept s-o port.

Update: Iată şi prima propunere pentru insigna Agramatul de Excepţie, venită de la Gabriel Bodor:

Read More »Blog premiat cu premiul “Şifonier” şi cu insigna “Agramatul de Excepţie”