Dimineaţă. 7, mai exact. Nu dorm încă, mi-a fost poftă de cafea Lavazza la 10 seara şi m-a ţinut alert toată noaptea. Pisica e pe birou, cerşind porţia de mâncare de la ora asta. Eu stau şi mestec diverse gânduri dezlânate, ca mai toate gândurile pe care le am după o noapte nedormită. Şi fac calcule.
Calculez, de exemplu, cam câţi români consideră că nu s-au născut în locul potrivit. Îmi dă rotund: toţi. După care calculez cam câţi români consideră că toţi ceilalţi, fie ei tot români sau de orice altă naţionalitate, sunt nişte idioţi. Îmi dă, cu o minusculă rotunjire a rezultatului, la fel: toţi.
Mai calculez, pe rând, cam câţi români sunt nemulţuimiţi de ţara asta de căcat, dar nu fac nimic pentru a o schimba, câţi se consideră prost plătiţi pentru calificarea şi experienţa lor, dar nu-şi schimbă locul de muncă pentru că s-au învăţat cu pauzele de ţigară din 10 în 10 minute, câţi îşi exprimă vădit dispreţul faţă de imbecilii care ne-au condus în ultimii 20 de ani, dar îi votează de fiecare dată, din considerentul că toţi sunt cam la fel şi trebuie să alegem răul cel mai mic. Mai calculez şi cam câţi români consideră că ar putea face mult mai multe lucruri dac-ar fi la putere în locul ăstora care sunt de fapt. Toţi, evident.
Trag linie şi constat, pe baza rezultatelor obţinute, că suntem cei mai tari din parcarea goală, chiar mai tari decât fularul sau alte fleşcăituri. Că teoria este punctul nostru forte şi nu vrem sub nici o formă să trecem la practică, n-am face decât să demonstrăm că suntem la fel de slabi ca toţi ceilalţi. Pentru că suntem. Toţi ăştia care vieţuim aici, în ţara lui Vanghelie şi a lui Adi Minune. Ăia tari au plecat de mult timp.
Toţi populăm ţara asta, apropo de vorba aia idioată cu “România e ţară frumoasă, păcat că e locuită”, şi toţi ne complacem în mizeria pe care tot noi am creat-o. Toţi criticăm taxele aberante introduse de guvernanţii din ce în ce mai imbecili, dar înghiţim în sec şi le plătim. După care înjurăm iar şi le mai plătim şi data viitoare. Nu suntem capabili, aşa cum ne-am lăudat acum 20 de ani că am dat jos un regim totalitar, să alungăm de la putere lipitorile care ne sug din ce în ce mai mult sânge. Plătim impozit pe profit atunci când suntem în pierdere, dar susţinem că alţii mai buni decât lingăii lui Băsescu nu-s.
Mie mi-e scârbă de mine câteodată, pentru chestiile de mai sus şi încă pe-atât. Ţie?
nu “toţi”. dacă mai calculezi o dată s-ar putea să-ţi dea cu virgulă. sau să-ţi iasă un 99%… :D
.-= Ultima însemnare a lui aciddu: 99%? mânca-ţi-aş!! =-.
Nu, lasă toţi, dacă zic 99% mă confundă lumea cu Băsescu. Plus că aşa am şanse mai mari să fiu înjurat.
nu sunt chiar atat de multe alternative, referitor la schimbarea locului de munca, uite luam exemplu presa, sa zicem ca sunt jurnalist si nu imi place unde lucrez, ce alternative am in domeniu? simplu, NU am….
exemple sunt multe, varianta ar fi sa plecam si noi de aici sa vedem cine mai plateste taxele ca sa se imbogateasca ei….
Ai dreptate, nu sunt prea multe alternative, mai ales in perioada asta, dar nici vaitatul fara a actiona in niciun fel nu e o solutie.
Ca jurnalist ai putea incerca o publicatie online, eventual pe o nisa mai putin exploatata, vad ca sunt pe val…
Comments are closed.