Android
Doar un test de pe un telefon cu Android, folosind aplicatia pentru WordPress. Cat am scris cuvintele astea scriam un roman daca eram la PC. Tastatura de pe HTC Tattoo suge. Sau n-am eu chiar manute de ginecolog cum credeam.
Februarie 2010
Pacientul (ne)englez
Il cheama Puiu si-si are salasul in patul 25/3. Nu stie de ce sufera. Nici el si nici doctorii care-l cauta si-n git si-n gaoz, doar, doar or scapa de el. Strict medical, dupa buletine si analize, nea Puiu e sanatos beton. Totusi, ceva il doare, il supara, ii creeaza… Read More »Pacientul (ne)englez
Nuti
Nuti e doar un nume de imprumut. Ai ei – oameni asezati si gospodari pe la Birlad, Iasi, Neamt sau Mehedinti i-au spus Vasilica. Mery – Marinela, si ea fata de oameni asezati si gospodari pe la Birlad, Iasi, Neamt sau Mehedinti – a fost cea care i-a sugerat ca… Read More »Nuti
Oare…
… dac-am trimite toţi câte un răspuns la fiecare newsletter pe care-l primim, deşi nu ne-am abonat la el, ar continua spamuceala asta cu acoperire de informaţie sau s-ar opri într-o zi şi le-ar reda liniştea greu încercatelor noastre inboxuri?
Fularul şi parcarea goală
Dimineaţă. 7, mai exact. Nu dorm încă, mi-a fost poftă de cafea Lavazza la 10 seara şi m-a ţinut alert toată noaptea. Pisica e pe birou, cerşind porţia de mâncare de la ora asta. Eu stau şi mestec diverse gânduri dezlânate, ca mai toate gândurile pe care le am după o noapte nedormită. Şi fac calcule.
Calculez, de exemplu, cam câţi români consideră că nu s-au născut în locul potrivit. Îmi dă rotund: toţi. După care calculez cam câţi români consideră că toţi ceilalţi, fie ei tot români sau de orice altă naţionalitate, sunt nişte idioţi. Îmi dă, cu o minusculă rotunjire a rezultatului, la fel: toţi.
Mai calculez, pe rând, cam câţi români sunt nemulţuimiţi de ţara asta de căcat, dar nu fac nimic pentru a o schimba, câţi se consideră prost plătiţi pentru calificarea şi experienţa lor, dar nu-şi schimbă locul de muncă pentru că s-au învăţat cu pauzele de ţigară din 10 în 10 minute, câţi îşi exprimă vădit dispreţul faţă de imbecilii care ne-au condus în ultimii 20 de ani, dar îi votează de fiecare dată, din considerentul că toţi sunt cam la fel şi trebuie să alegem răul cel mai mic. Mai calculez şi cam câţi români consideră că ar putea face mult mai multe lucruri dac-ar fi la putere în locul ăstora care sunt de fapt. Toţi, evident.
Cine-a pus hipermarketu-n drum*…
Urăsc hipermarketurile amplasate în oraş. Le urasc atât de tare încât, dac-aş avea o canistra, ceva pile la o benzinărie şi un alibi perfect, le-aş da foc la (aproape) toate. Le-aş lăsa doar pe-alea construite în afara oraşului, că aşa a văzut ochiul meu chior că-s amplasate alea de-afară, de… Read More »Cine-a pus hipermarketu-n drum*…
Blondă, craci lungi, deţin tractor
Blondă. Craci lungi. Mă rog, suficient de lungi pentru înălţimea ei. Glezne fine, parfum şi mai fin. Ţâţe. Ooooo, ţâţe!!! Siliconate sau nu, au forma perfectă. Pentru o secundă mi-am imaginat, fără să vreau, un scurt dialog cu ele. Mut, dar fructuos.
Coada la casa din benzinărie se scurtează cu fiecare minut scurs. Oh, în curând îi vine rândul blondei, s-a dus priveliştea mea. N-are nimic, sunt doar două persoane între noi, poate o mai prind în parcare. Aş vrea să-i admir şi la lumina zilei poponeaţa de dimensiunile a două nuci de cocos. Alăturate de o forţă divină, parcă special făcute pentru a aluneca una pe lângă cealaltă, într-un superb dans care nu are nevoie de nicio muzică…
Gata, a ajuns. Ce mâini delicate are şi ce frumos ţine cardul cu ele… Mastercard Gold, o fi pe numele ei sau al sponsorului? Eh, ce mai contează, aşa o făptură mignonă şi delicată merită un sponsor. Chiar mai mulţi, ar fi păcat să deţină cineva monopol pe ea.
Offf, a plătit şi iese!!! Hai cucoană mai repede, plăteşte-ţi sticla de apă plată şi dă-te la o parte, că pierd din ochi delicata făptură! Să nu-i văd eu bucişoarele dansând printre pompele de benzină, în drum spre delicata-i maşină? Un Mini, ceva, un Fiat 500, asta trebuie să conducă. Eventual un Smart… ceva mic, oricum. Ca ea.
Plăteşte şi gorobetele din faţa mea motorina pe care şi-a îndesat-o în dubă. Tacticos, scărpinându-se la ouă cu o mână în timp ce introducea codul PIN cu cealaltă. O fi sughiţat vreun pic, la cât l-am înjurat? Ies grăbit şi scrutez fulgerător benzinăria. Ah, uite-o! Acum ajunge la maşină, s-o mai fi oprit pe undeva. Poate şi-a luat de la cafeneaua benzinăriei o prajiturică mică-mică, exact ca ea. Şi un suculeţ, o apiţă, o cafeluţă, ceva. La fel de mici.
O privesc cum urcă în maşină. Îmi aduc brusc aminte de toate muierile toante pe care le-am întâlnit în trafic de-a lungul carierei mele de şofer amator. Şi, bineînţeles, de toate înjurăturile pe care le-am trimis în direcţia lor din diverse motive. Cum ar fi ăsta pentru care aş înjura şi mignona făptură pe care o admir de zece minute.
Nu pot, însă. N-o pot înjura, oricât ar fi de enervant defectul pe care tocmai i l-am descoperit. Mă urc în maşină, o pornesc şi mă îndrept spre ieşirea din benzinărie. Dezamăgit, abătut, plin de gânduri misogine. Eh, asta e, nu e prima femeie care m-a dezamăgit în viaţa asta şi mai mult ca sigur nu va fi nici ultima.