Aiureala dinaintea ăsteia poartă numărul 1000. O mie de aberaţii scrise de plictiseală, de nervi, în joacă, degeaba, ca terapie pentru a uita diverse căcaturi sau din lipsă de altă ocupaţie în momentele alea. Niciuna dintre ele pentru a face succes şi bani, însă. Aşa vor fi şi următoarele 1000, cred, pentru că blogul ăsta e locul meu de joacă, nu de muncă.
Mulţumesc că mai treceţi pe-aici din când în când, celor care o faceţi. Ne jucăm în continuare. :-)