Am citit în ultima vreme două articole, pe două bloguri diferite, în care autorii-şi anunţau cititorii că urmează să închidă blogul. Temporar sau permanent. Trecând peste faptul că nu înţeleg de ce e trebuie ca, atunci când te-ai săturat de blog, să scrii un articol lacrimogen, în care să anunţi cititorii că renunţi la el, iar ei să se milogească de tine să nu faci aşa ceva, că rămân fără lectură la cafea (ca şi cum cititul a două pagini dintr-o carte în timp ce-ţi bei cafeaua te-ar face s-o înghiţi cu noduri), o să mă refer la motivul uneia dintre posesoare (ciudat, ambele erau femei): comentariile răutăcioase.
Ştiu, sunt enervante, dar în momentul în care ai coborât din palatul tău de cleştar şi ai început să povesteşti mulţimii diverse întâmplări din viaţa ta, îţi asumi şi riscul de a fi făcut în fel şi chip, nu numai plăcerea de a fi adulat de mulţime şi aprobat orice rahat ai scrie. E ca atunci când o persoană publică – din şoubiz, să zicem – se supără pentru că e urmărită de paparazzi şi prinsă cu mâţa-n sac când o arde prost, dar nu e deranjată deloc atunci când e pupată-n dos şi premiată pe la diverse festivaluri, deşi, în adâncul intelectului ei precar, e conştientă că nu merită premiul.
Ai ieşit în faţă, ai făcut băi de mulţime şi te-ai excitat în spatele monitorului când ţi-au dat dreptate comentatorii, eu zic că e frumos să-ţi asumi şi criticile. Dacă sar calul, recurgând la injurii sau alte măgării, evident că respectivii trebuie să-şi piardă dreptul de a-şi mai da cu părerea pe blogul tău, dar nu mai face pe mironosiţa, udând fleaşcă trei batiste în timp ce ne povesteşti cum renunţi la blog pentru că te-au dărâmat psihic trei imbecili care n-aveau ce face într-o noapte şi te-au luat la mişto. Şi, mai ales, nu mă mai anunţa când te gândeşti să-ţi bagi picioarele-n el de blog. Şterge-l şi vezi-ţi de viaţă, şi noi o să facem la fel.
Acum mă scuzaţi, mă duc pe căcăstoare să mă gândesc dacă e cazul să închid blogul ăsta sau nu. Mă puteţi ruga frumos până atunci să-l mai las, o să-mi prindă bine la întoarcere cuvintele voastre frumoase.
Uite ca se mai intampla ca unii sa renunte. Din varii motive. Poate ca s-au plictisit sa tot scrie. Exemplul meu e cel mai elocvent. Eu scriu din ianuarie in locul unui tip care s-a retras. Partenerul lui mi-a propus si am acceptat. Ideea e ca nimeni nu e de neinlocuit! Daca respectivele nu vor mai scrie, nu-i nik, sunt sigura ca in ziua aceea mai apar cam 10 bloguri noi!
.-= Ultima însemnare a lui Luisa: Basescu! Ba-ses-cu! =-.
ups, I feel touched :D…
neah, eu n-am nicio problema; articolul in care am scris ca iau o pauza isi are locul lui pe blog. pentru ca articolul ala vorbeste si despre mine, si la urma urmei tot blogul ala e despre mine + ce cred si toate celea (pfff, ce aiurea! dar asta e)
luand-o pe alta parte, s-ar putea interpreta si ca petitie pt. strans de laudatori, dar whatthehell, totul in viata asta se poate interpreta in mai multe feluri, + teoria conspiratiei bla bla bla.
.-= Ultima însemnare a lui Alle: bye-bye, blogule! =-.
ba nu, Clause ! inchisul blogului de ce sa nu stea tot acolo ? laolalta si cu alea bune, cu alea nashpa.. s-apai daca plange si suspina careva, bine, daca nu, la revedere..
drept ii ca de cele mai multe ori trece criza si tot la el ne intoarcem.
matale..terminasi ? :)) ..
.-= Ultima însemnare a lui irina: Pensiona-m-aş ! =-.
A, deci sunteti 3…
Terminai, da’ n-am gasit niciun cuvant frumos la intoarcere :( Gata, renunt la blog! Sau ma mai asez o data…
N-am nicio problema cu cei care s-au hotarat sa renunte, doar cu momentele lacrimogene in care unii se fac ca renunta si altii se roaga de ei sa nu. Dupa care, evident, nu renunta. Filme indiene, zic.
Claus…sa-ti spun cum vad eu treaba asta..
Nu intamplator cele care incearca sa gate c-un blog o fac in felul asta, care ti-a picat tie ca naiba. Un barbat spune: sal’tare, pune scaunele pe mese, inchide lumina si s’a gatat blogu’.
Fetele sunt altfel construite. Investitia de suflet e mare uneori. Nu mai vorbesc de dependenta care , intr-o masura mai mare sau mai mica, ne bantuie pe toti.
Nici acum n-ai gasit un cuvant frumos . No, uite unu’ : ai un blog super, hiper, mega, asa ceva nu s-a mai vaz’t ! :d …
Clauseeeeee….nu ne parasiiii… :(( .. :)) …
.-= Ultima însemnare a lui irina: Pensiona-m-aş ! =-.
Sărut mânuşiţele, mă simt mult mai… uşurat.
esti usurat c`ai iesit de la baie?:))
Tu de ce crezi? :D
ce faci bai, mai traiesti :D:d/
Misto adresa de mail ti-ai tras… ti-o fac cadou?
Nu ca am prea multe :P dar suna misto :)
Comments are closed.