Moscow Cat Theatre

Alegerile s-au terminat, Twitter e picat de vreo 20 de minute (sau ne-au tăiat ăştia macaroana ca să nu influenţăm diaspora, care mai are de votat?!), aşa că e momentul să ne delectăm cu un clip despre nişte mâţe deştepte. via Iubika

Ce va fi dupa vot, cu liniuta!

Guest post (adică aiureală de împrumut) de Mihai Diaconescu

Azi votam!

Azi, 6 decembrie, cand ar trebui sa gasim portocale si pistoale cu bile in ghete si cand ar trebui sa oferim cate-un sex oral nevestelor cu nume de Nicolae si ele noua, daca ne cheama ca pe defunctul mare conducator de partid, noi trebuie sa ne luam tenisii cei buni si sa stampilam un buletin din celuloza ceva mai buna decat hartia igienica. Si ce te mai faci si cand alegerea trebuie s-o faci intre acesti doi ilustri idioti, iertati-mi franceza…

Unu-i rosu, altu-i portocaliu, nu stiu daca orice altceva mai conteaza. N-am auzit nimic in campania asta care sa-i diferentieze. Ca niciodata n-am auzit macar un “va maresc aia” sa “va scad aia”. N-am ce fac cu ei, n-am din ce sa aleg pentru mine. Ma rog, nu e ca si cum vreodata – decat poate in ’96 cand lumea era disperata sa scape de Iliescu, dar eu eram prea mic sa-mi dau seama de ce se intampla – am votat pentru noi, pentru ca va fi mai bine. N-am auzit decat o campanie de genul “tu esti un comunist!” – “ba tu esti si mai comunist!”. Spituri in coaie fara numar si nici macar subtile, de comitet, duel intre gentlemeni. (more…)

Moş Nicolae există!

Cel puţin pentru pisicile mele. Anul ăsta (primul din viaţa mâţelor, de altfel), el s-a numit Victor Kapra şi a fost suficient de amabil încât să se pună la mintea mea aiurea şi să-mi trimită cadoul câştigat aici. Cadou de care, după cum se va vedea mai jos, mieunătoarele Mango Read more…

@aiurea şi cadourile

Acum vreo douăzecişihăt de ani îmi doream cu ardoare un cadou anume. Ca orice copil, mă culcam seara cu gândul la el şi mă trezeam dimineaţa cu speranţa că voi găsi cadoul respectiv pe undeva prin casă. Şi chiar l-am găsit într-o zi, sub pomul de Crăciun.

Bineînţeles, cadoul respectiv n-a ţinut prea mult. Nu era original, ci doar o copie ieftină, dar pe vremea aia era cam tot ce puteau găsi doi părinţi fără rude “pe-afară” sau cine ştie ce relaţii prin shop-uri. În câteva săptămâni l-am făcut praf, după care am făcut o pasiune pentru altceva şi timpul le-a rezolvat pe toate, adică am uitat de nemaipomenitul cadou şi de cât de mult mi-l dorisem.

Până mai zilele trecute, când a dat cineva un link pe Twitter către un magazin online. Amintirile m-au năpădit brusc, cadoul mult-prea-dorit-dar-făcut-praf-în-timp-record şi-a făcut loc pe lista mea de achiziţii imperios şi absolut necesare. Am uitat de matusalemica-mi vârstă, de faptul că multe din obiectele la care râvnesc au recomandări gen “pentru 5-7 ani” şi-n preasfânta-mi retardare am purces la drum întru achiziţionarea cadoului mult visat acum douăzecişihăt ani.

L-am găsit, evident, că altfel eram şi acum în căutarea lui în loc să aştern literele astea aiurea pe virtuala-mi foaie de hârtie. La Carrefour, la vreo 40 de lei. Şi mi l-am făcut cadou exact în preajma sărbătorilor de iarnă, ca să-mi fie deplină senzaţia de dat în mintea copiilor.

Bineînţeles, ca de fiecare dată când îmi cumpăr ceva mult dorit, m-a prins ora 4 dimineaţa butonând la el, cu instrucţiunile în faţă. Da’ l-am dovedit, fir-ar el să fie, aşa că vă invit să-l admiraţi în toată splendoarea. Şi să-mi spuneţi, totodată, dacă aveţi şi voi momente de-astea de întoarcere la copilărie ca mine sau dacă-s singurul care-a dat în mintea ălor mici acum, în preajma sărbătorilor de iarnă.

(more…)


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail