seminteAseară m-am vânturat niţel prin centru, să văd şi eu minunăţia de sărbătoare a celor 550 de ani împliniţi de Bucureşti. Am prins ceva dintr-un concert Mandinga şi am stat niţel undeva lângă scenă, să admir dansatoarele. Şi solista, evident, care deşi s-a cam îngrăşat încă ar merge tăvălită niţel prin fân.

În fine, altceva voiam să aiurez – cam peste tot pe unde-am trecut, inclusiv lângă scena pe care se agitau de zor demoazelele de la Mandinga, era plin de coji de seminţe. Normal, doar eram încă în România, ba chiar în măreaţa ei Capitală. Am vrut să-l rog pe Dani Oţil, care filma de zor cracii solistei de pe scenă, să imortalizeze şi cojile de seminţe aflate la 2 paşi de el, da’ s-a retras repede într-un cort cu nişte cadâne şi n-am mai apucat.

După ce m-am plictisit de formele apetisante ale domnişoarelor, am mai bântuit niţel pe străzile din buricul târgului, am reperat 2 bloggeri vestiţi prin zonă şi la un moment dat m-am întâlnit iar cu nişte grămăjoare de coji de seminţe. Peste câteva zeci de metri iar. M-am întors acasă convins că mă vor urmări nenorocitele de coji toată seara şi în faţa scării am dat, bineînţeles, peste alte grămăjoare, că deh, ne-a pus primăria lampă şi băncuţe-n faţa blocului şi avem clacă de cocalari şi piţi în fiecare zi.

Şi-atunci m-a lovit: dacă întâlnirile-astea ale mele de gradul III cu seminţele nu erau întâmplătoare? Dacă erau nişte mesaje pe care încerca să mi le trimită cineva din altă dimensiune? Dacă menirea mea în viaţă e să rezolv problema cojilor de seminţe pe care românul le scuipă peste tot, chiar şi în ţări străine (precum am constatat la Nisipurile de Aur, în Bulgaria, staţiune colonizată de români pe timpul verii)?

Aşa că m-am pus pe cugetat adânc la rezolvarea cruntei probleme. Pe budă, bineînţeles, că acolo vin toate ideile geniale. Şi-am venit, după îndelungi sforţări, scremete, gemete şi miros de creier încins, şi cu soluţia: pungi -din hârtie reciclată, evident, că tot românul e ecologist mai nou, deci şi eu- ataşate pungilor cu seminţe, cu menţiunea clară pe ele: „scuipaţi cojile înăuntru şi aruncaţi punga la un coş de gunoi când se umple”. Sau împachetate bine şi introduse în pungile cu seminţe, ca să nu se piardă pe drum. Poate aşa înţelege tot românul rumegător că nu trebuie să mai scuipe cojile pe unde i se năzare.

Ce ziceţi, stimaţi producători de seminţe ambalate, e bună ideea? Dacă da, vă rog s-o aplicaţi, nu vă cer niciun ban pentru ea. Aş fi mulţumit doar să ştiu că trăiesc într-o ţară curată.


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.

6 Comments

george · 21 Septembrie, 2009 at 10:08

adica un fel de cornete de ziar? ca am vazut niste bantuitori de fata blocului ca folosesc :d

ovi sirb · 21 Septembrie, 2009 at 13:15

Există nişte prezervative pe acelaşi sistem, Sportex parcă le zice. În cutie sunt 3 bucăţi plus trei punguliţe de aruncat “coaja de sămânţă” în :)
.-= Ultima însemnare a lui ovi sirb: Nu doar bloggerii mari fac bani =-.

claus · 21 Septembrie, 2009 at 13:44

Pungute de hartie, bre, ce cornete. Ecologice, biodegradabile, cu manualul de utilizare scris pe ele. Eventual si cu niste cristale Skaraotzki, sa atraga tot cocalarul.

claus · 21 Septembrie, 2009 at 13:49

Ca orice idee geniala, sunt convins ca si asta i-a mai venit cuiva inainte. Nu mai poti inventa, frate, nimic in 2009 :(

online · 21 Septembrie, 2009 at 15:27

Ideii geniale, dar oare crezi ca avem atatea genii sa gandeasca ca as fi normal si civilizat sa scuipe in punga decat pe jos … :-?

bios · 22 Septembrie, 2009 at 11:36

mai e mult pana se civilizeaza romanul …ft urat ca si acum mai au unii obiceiul de a scuipa pe jos coji de seminte..ce o fi asa de greu sa foloseasca o puna ..nu shtu :|

Comments are closed.


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail