Există momente în viaţă pe care vrei să crezi că nu le vei trăi niciodată, chiar dacă ştii sigur că vor veni, aşa cum vin în viaţa fiecărui om. Şi-ajungi să le trăieşti şi existenţa ta, aşa cum o ştiai pân-atunci, se schimbă radical. Duci acelaşi trai, cu bune şi rele, cu momente vesele şi momente triste, dar eşti conştient în fiecare clipă de ceva ce nu băgai în seamă până atunci: nu suntem veşnici.
Până anul ăsta, 8 martie avea o conotaţie fericită pentru mine: o masă în familie, în jurul unui tort, al unor pahare de şampanie şi într-o atmosferă de voie bună. Începând de anul ăsta n-au mai rămas decât lumânările de pe tort, dar folosite pentru cu totul altceva. Şi doare al naibii şi după 6 luni, aşa cum va durea şi după 60 de ani.
Sper doar că e mai fericită decât aici, acolo unde e, şi că într-o zi o s-o pot striga iar ca pe vremuri: mamă.