Un scurt-metraj despre messenger, părinţi şi depărtare. Habar n-am de ce, dar spre final mi-a stors chiar o lacrimă. Poate pentru că, dac-aş lăsa acum astfel de intrucţiuni pentru messenger, ele n-ar fi puse-n aplicare decât de o singură persoană. Parcă mai ieri vorbeam cu una la telefon şi cealaltă butona…
Mai multe despre filmuleţ aici.
tehnologia asta ..dificil cu ea:))
cat de trist… si pentru unele cazuri chiar foarte real. nu as vrea sa ma regasesc intr-o poveste ca aceasta [-(
Eh, când ştii că undeva, acolo, îi ai pe amândoi, nu e încă foarte trist cazul.
cum sunt subliniati unii pasi :)) macar s-au descurcat :)
.-= Ultima însemnare a lui ina: Secretele =-.
Oameni astia se descurca mama nici nu stie une e maouse-ul si daca are butoane :))
eu am ras cu lacrimi la unele faze: un click…doua clickuri :)….este si normal sa existe astfel de cazuri: nu ne-am nascut invatati…
Comments are closed.