Un scurt-metraj despre messenger, părinţi şi depărtare. Habar n-am de ce, dar spre final mi-a stors chiar o lacrimă. Poate pentru că, dac-aş lăsa acum astfel de intrucţiuni pentru messenger, ele n-ar fi puse-n aplicare decât de o singură persoană. Parcă mai ieri vorbeam cu una la telefon şi cealaltă butona…

Mai multe despre filmuleţ aici.


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.

6 Comments

magazin virtual · 21 August, 2009 at 14:39

tehnologia asta ..dificil cu ealaughing

ina · 21 August, 2009 at 17:25

cat de trist… si pentru unele cazuri chiar foarte real. nu as vrea sa ma regasesc intr-o poveste ca aceasta no talking

claus · 22 August, 2009 at 02:04

Eh, când ştii că undeva, acolo, îi ai pe amândoi, nu e încă foarte trist cazul.

ina · 23 August, 2009 at 11:56

cum sunt subliniati unii pasi laughing macar s-au descurcat happy
.-= Ultima însemnare a lui ina: Secretele =-.

Tincturi si extracte · 24 August, 2009 at 13:53

Oameni astia se descurca mama nici nu stie une e maouse-ul si daca are butoane laughing

george · 25 August, 2009 at 12:59

eu am ras cu lacrimi la unele faze: un click…doua clickuri happy….este si normal sa existe astfel de cazuri: nu ne-am nascut invatati…

Comments are closed.


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail