Rezervări online şi un traseu aiurea

În ultimele zile m-am agitat imens, intens dar şi cu sens pentru planificarea unei vacanţe de o săptămână pe plaiuri vieneze, ungureşti şi un pic mioritice. Adică o tăiem spre Viena, unde ne tocim pantofii vreo 3 zile, după care bălăurim o zi jumate şi prin Budapesta, în căutarea starletelor porno şi a bordelurilor legale, ca să încheiem triumfal cu vreo 2 zile prin Timişoara (şi împrejurimi).

Pentru a nu avea surprize-surprize (nu de alta, da’ fără Andreea Marin n-ar fi avut niciun farmec), am Å£inut să fac rezervările online ÅŸi din timp. BineînÅ£eles, cu hotelul din Viena n-am avut niciun fel de problemă, am rezervat camera direct pe site-ul lor ÅŸi am primit confirmarea imediat. Cu aia din Budapesta m-am câcâit eu vreo câteva zile, că nu ÅŸtiam ce să aleg.

Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta, am întrebat pe Twitter, după care am ajuns la concluzia că bloggerii şi twitteriştii nu prea călătoresc (poate n-ar strica să ne mai urnim naibii din faţa monitoarelor şi să ne trăim viaţa), aşa că am făcut tot cum m-a tăiat capul. Adică am rezervat prin booking.com o cameră la o pensiune care mi s-a părut interesantă, chiar dacă e destul de departe de centru. În fond de-aia mă duc cu maşina, s-o pun la treabă, aşa că 10-12 km până-n centru poate să facă şi ea pe zi.

Interesant a fost faptul că am folosit un card care nu merge pe net, BRD fiind o bancă prea şmecheră pentru aşa ceva (ei NU recomandă folosirea cardurilor business pe net, după cum mi-a povestit păsărica aia care m-a păcălit să mi-l fac  acum vreo 2 ani; chestie logică, de altfel, mai scot ceva bănuţi de la tine şi pentru internet banking, dacă tot eşti pretenţios şi vrei să faci plăţi online). Booking.com mi-a confirmat rezervarea fără probleme, cu toată inutilitatea internautică a cardului meu. Sper să n-am vreo surpriză pe-acolo.

Cu pensiunile şi hotelurile româneşti merge ceva mai greu, deşi suntem în anul 2009. Nu mă refer aici la saiturile greţoase în flash, 1900 toamna style, ci la deştepţii care, după ce că nu-s în stare să pună un formular pentru rezervări pe minunata lor carte de vizită online (sait, zic), mai dau şi adrese de mail care nu există drept modalitate de contact. Serios, după ce mi-au venit înapoi vreo 2 mailuri care n-au reuşit să se trimită, am descoperit că domeniul la care pretindeau deştepţii că au căsuţe de mail nu era înregistrat la Rotld. Turismul înfloritor din România, împărăţit de madame Nuţi Cocoş, deh.

Să mai zic şi că am reuşit să fac o rezervare la un hotel închis pentru renovare, printr-un mare sait câştigător de seedmoney şi alte alea? Neah, nu mai zic.

Într-un final am dovedit 3 rezervări din 4, pe ultima fiind nevoit s-o fac mâine prin telefon, că ie grele astea cu saiturile şi rezervările online. Până atunci mă joc cu traseul, care în mare e ăla de mai jos. Ies pe la Nădlac, că vrea muierea să vadă Valea Oltului iar, şi mă întorc prin Timişoara, că doar nu mă muncesc degeaba cu rezervările prin zona aia.

Apreciez orice obiecÅ£ie referitoare la traseu, gen “n-o lua bă p-acolo că e drumul prost”, “ce cauÅ£i prin coclaurii ăia, nu ÅŸtii că se lucrează”, “fraiere, e mai scurt drumul pe unde-Å£i zic io ” ÅŸi altele asemenea.