Vânzătoarea perversă

Introducere

Hypermarket bucureştean. Unul dintre ele. Deloc aglomerat, chestie destul de ciudată pentru o seară de sâmbătă. Casieră. Blondă, forme interesante, privire iscoditoare. Zâmbet pervers. Cumpărător cu nevasta. Adică eu. Cumpărăturile-n coş, banii la casieră, zâmbetul ei spre mine. Primit bon, lăsat rest la blondă, mers la toaletă, lăsat nevasta cu coşul plin  pe hol, promis că revin repede.

Cuprins

Toaletele curăţele, scot şarpele boa şi o iau încetişor spre extazul bărbatului care se uşurează. Treaba mică de data asta, nu alte activităţi care implică o mână, un scuturat energic şi un penis.

Termin lucrarea, scutur bine, ambalez monstrul din Loch Ness, folosesc cu încredere apa şi săpunul din dotarea WC-ului (fapt extrem de rar întâlnit la bărbaţii care folosesc toaletele de hypermarket, conform unui studiu efectuat chiar de mine), precum şi uscătorul de mâini care, surprinzător, chiar funcţionează. Şi-atunci, prin uşa deschisă, o zăresc. Pe ea, casiera blonda. Acelaşi zâmbet pervers, de data asta însoţit de un semn discret făcut cu degetul arătător, gen “vino-ncoa, moşule”. Ies din toaletă şi mă îndrept spre perversă.

“Hai după mine”, zice blonda şi mă conduce spre o magazie aflată în zona toaletelor. Intrăm, mă studiază un pic şi-ncepe dansul:

“Te-am cam speriat, din câte văd”, grăieşte demoazela. “O să fiu scurtă: idiotul pe care-l consideram până acum vreo 2 ore iubitul meu m-a înşelat. Cu o colegă din tura cealaltă, auzi şi tu! Şi naşpa pe deasupra. În fine, am zis că o să fiu scurtă. Vreau să mă răzbun şi, habar n-am din ce motiv, te-am ales pe tine pentru asta. Ce zici?”

“Păi, ce să zic”, bolborosesc eu uşor jenat de situaţie, “nevastă-mea aşteaptă afară şi nu ştiu cât timp am la dispoziţie…”

“OK, atunci măcar un oral, că doar tot sex se numeşte, nu? Mă pot considera răzbunată şi dacă ţi-o sug, sunt convinsă că şi panarama aia i-a supt-o dobitocului!”

“Mda, aşa mă gândesc şi eu, că tot sex e.”

Blonda descheie rapid şliţul, scoate instrumentul aducător de răzbunare şi începe lucrarea. Cam nepricepută şi grăbită, dar cine sunt eu să critic o felaţie picată din cer? Şi dă-i şi luptă, şi zgârie cu dinţii… şi trec 5 minute, 10, 15…

“Auzi mă, nene, da’ tu termini greu de obicei? Poate intră dreacu’ nevasta după tine prin veceu şi te dă dispărut!” zise gingaşa făptură în timp ce mai zgâria un pic ştromeleacul.

“Păi, fata moşului, cam bagi dinţii şi se sperie anaconda, situaţie în care ţin cam mult…”

“Adică ce vrei să zici, că nu ştiu să fac bot? De-aia m-o fi înşelat imbecilul! Ia zi, ce nu e bine? Învaţă-mă, în plm, că doar capeţi o muie gratis!”

Şi dă-i şi explică-i, şi îndeasă-i-o mai adânc în gură, şi fata sugea cu foc, devenind mai bună cu fiecare minut. În final, peste vreo juma’ de oră, se petrece şi mult aşteptatul eveniment. Drept în gura ei, desigur, că doar voia să se răzbune până la capăt.

“Gata nene, merci frumos!” gânguri casiera în timp ce înghiţea ultimele picături. “Acu’ să văd ce zice idiotul când o afla că i-am plătit-o cu aceeaşi monedă!”

Ies rapid din magazie, mă întorc la budă, şterg urmele infracţiunii şi ies la nevastă.

“Ce-ai stat, mă, atâta, că m-ai şi speriat!? Ţi-e rău?”

“Nu, mamă, m-a luat căcarea de la iaurtul ăla, ce să fac! Hai să mergem.”

ÃŽncheiere

Dimineaţă, pat, aşternuturi răvăşite. Erecţie monstruoasă, WC, pişare, dezmeticire. Din oglinda de la baie zâmbeşte pervers casiera blondă, semn că trebuie să mă întorc în pat. Poate continuă visul, că mai aveam s-o învăţ câteva lucruri interesante…

PS: Faptele n-au existat, visul da. Şi casiera, cu tot cu zâmbetul ei pervers.